"Traim o involutie in evolutie..."
"Cu ceva timp in urma, mi-am propus sa nu mai iau in seama anii care trec. Luandu-ma la intrecere cu timpul, n-am observat ca totusi anii zboara! Sa fie adevarat ca timpul s-a comprimat, ca nu ne mai ajunge sa ne indeplinim obiectivele sau noi ne dorim mai mult decat putem realiza? Pe cat de simplu si usor imi este sa vorbesc despre oamenii pe care ii cunosc si cu care colaborez, pe atat de greu imi este sa vorbesc despre mine!
Venirea mea pe lume este legata de un orasel cu nume de legenda: Corabia. Doamne, ce mult i-am mai «trambitat» numele in emisiunile si filmele realizate de mine, la TVR sau oriunde pasii m-au purtat in lume. Iubesc mult acest loc, desi azi se spune ca este «localitatea care cade de pe harta». Eu am numit-o «o perla in siragul de perle al tarii»... Ceea ce stiu este ca provin dintr-o familie in care am fost crescuta dupa randuielile stramosesti si asta m-a facut sa le pretuiesc, sa nu le las sa se piarda, purtandu-mi pasii spre Televiziunea Romana. Dar timpul a venit ca tavalugul si incearca sa strice tot. Muzica traditionala nu mai avem, exista prin glasul si scrierile specialistilor. Avem muzica populara, care nu-i totuna. Obiceiuri? Am importat, ca de altfel tot ce tine de existenta noastra. Efectul? Ne fac rau, ca si alimentele pe care le mancam, toate sunt cu efect intarziat!
Se spune ca lumea evolueaza. Am impresia ca traim o involutie in evolutie, desi sunt un om foarte receptiv la nou. Dar noul acesta este daunator noua, romanilor.
Am pomenit la mine acasa ca familia este ceva sfant. Acum, la moda este casatoria de proba sau concubinajul. Se nasc copii care-si asteapta mult si bine tatal. Notiunea de familie este luata in deradere, desi aceste vremuri sunt specifice familiei. Privind «retro», am deschis ochii intr-o perioada cand incepea reconstructia tarii dupa eliberare. A fost greu atunci parintilor - azi se pare ca traim o noua reconstructie -, dar trebuie sa ne trezim din bajbaiala celor 20 de ani care au trecut, sa privim lucrurile cu seriozitate si sa reinvatam sa pretuim munca, nu banul. Banul este «ochiul diavolului», ne duce la pierzanie si acest lucru l-am invatat tot acasa. In familie am deprins ca trebuie sa respecti, sa pretuiesti si sa iubesti oamenii, fiecare asa cum este. Ca fiecare lucru, «facut din inima», iti aduce satisfactii.
Gandind la timpul care a trecut... m-as opri pentru o clipa la varsta de 20 de ani - studenta, o fata involburata si iubitoare precum Dunarea iubeste Oltul cand il intampina la varsare. Iubeam muzica, cu ea a inceput viata mea, din pantecele mamei. Apoi, o pauza de partitura (cum spunem noi, muzicienii), la 35 de ani - o femeie implinita (frumoasa, mi se spunea), cu o familie frumoasa, copii frumosi, profesor recunoscut, artist. La 40 de ani... culmea, a inceput competitia, pentru ca asa am perceput si a fost televiziunea, pentru mine! Privesc cu condescendenta tinerii de azi, care nu vad in aceasta institutie decat o rampa de lansare - ii orbeste «sticla», nu percep esenta lucrurilor, vor bani. Rezultatul se vede! Poate ca ar fi timpul sa se revina la o triere riguroasa a celor care vor sa lucreze in acest domeniu. Sunt necesare cunostinte, talent, pasiune - asta a insemnat pentru mine Televiziunea Romana. Datorita ei n-am mai luat in seama anii care au trecut.
LA NOI, LA ROMANI (asa se numeste Asociatia Culturala pe care am infiintat-o, o conduc si realizez evenimente la nivel national si nu numai, de sase ani), pana-n ultimul moment mai ai cate ceva de facut, insa imi vine in minte unul dintre cantecele mele: «Cate boale le-am bolit/ Pe toate le-am ispravit/ Dar de asta de acu'/ Nu stiu de-oi scapa ori nu!».
Ce-mi doresc? Un vechi slagar romanesc spune: «As vrea iar anii tineretii/ Si mintea mea de-acum...».
Acum scriu si fac naveta intre Bucuresti-Corabia-New York si doresc tuturor romanilor si oamenilor sa le fie bine. Daca pot, sa-i ajut.".
Sursa: jurnalul.ro
Sute de evenimente la Bookfest 2010... Alexandru Andries, declarat "Omul zilei" de Jurnalul National...
