Norman Manea: “Destinul uman nu poate fi separat de suferinta”

Jurnalul National: Cu ce ganduri reveniti in tara si la Targul Gaudeamus la sfarsitul lui 2010, un an foarte greu pentru Romania?
Norman Manea: Este un an greu si pentru America, de unde vin. Destul sa cititi rezultatul ultimelor alegeri de la 3 noiembrie si comentariile insotitoare. Nici in alte parti ale lumii situatia nu este admirabila. Ceea ce am vazut in ziarele romanesti in ultima vreme pare insa extrem de ingrijorator, nu doar privind situatia generala a tarii, ci si presa, intrata, s-ar zice, intr-un stadiu de deruta si nervozitate extreme, vehiculand un limbaj violent si partizan care numai terapie nu ofera schizofreniei momentului. Luand in considerare imprejurarile actuale, poate nici nu as fi venit la Gaudeamus, de care nu stiu cata lume mai are chef, dar am fost invitat de ambasadorul francez la Bucuresti, ca urmare a Premiului Medicis, primit acum cativa ani, si a celei mai importante distinctii guvernamentale franceze pentru cultura, primita anul acesta. Ar fi fost o insulta, presupun, sa ignor simpatia "surorii" de ginta latina, Franta. Nici promptitudinea cu care Editura Polirom s-a asociat acestei initiative n-as fi putut s-o ignor.

Ce sanse mai are cartea intr-o astfel de lume, intr-un astfel de context?
Sansele se reduc, fireste, sa speram ca nu definitiv. Cartea se afla de mai multa vreme intr-o competitie dezavantajoasa cu alte mijloace de comunicare in masa, televiziunea, internetul cu multele sale ramificatii in crestere, alte noi si inventive inovatii ale momentului. S-ar putea ca intregul decor cultural al noului secol sa se schimbe radical, cu greu sa mai recunoastem "relicvele" trecutului cu care generatia mea a fost obisnuita.

Va place lumea in care traiti/in care traim?
Nu mi-am ales-o si nici nu prea cred in cea "de apoi" si "de dincolo", ca sa pot spera intr-o drastica schimbare si o preponderenta a idilicului in viitor. Este o lume grabita, uituca, nevrotica, asaltata zilnic de o avalansa de murdarii in care unii izbutesc sa topaie, in frenezia burlescului. In tabloul general nu prea optimist din care facem parte astazi cu totii exista totusi, inca, din fericire, enclave individuale de armonie, de contemplare senina si de creativitate, de intensa stimulare afectiva si cerebrala. Cat vor dura, nu stim si poate e bine ca nu stim.

+1

Mai multe fotografii

Citeste interviul integral pe jurnalul.ro