Marc Tudose este un bucurestean get beget care a avut norocul - pe care putini dintre noi il au, dar cu siguranta ni l-am fi dorit - de a avea un bunic la tara. Astfel ca, in copilarie, in loc sa se joace pe asfaltul incins din spatele blocului, mergea "la tara lui" si petrecea zile intregi privindu-si bunicul cum "se joaca cu lemnul", cum bucatile de lemn prindeau viata in mainile lui butucanoase si puternice.
Si acum crede ca in perioada aceea s-a lipit de el pasiunea de a scormoni in lemn, de a cauta sufletul fiecarei bucati de lemn, dorinta de a-l "mesteri" pana cand acesta va capata forma pentru care s-a pregatit - de la lastarul sfios pana la trun¬chiul viguros inaltat spre cer - atata amar de vreme. Asa se face ca primele obiecte iesite din mana lui au avut caracter religios, statuete si icoane, asa cum isi vazuse bunicul lucrand si asa cum i-a dictat sufletul, ca om crescut in spiritul dragostei si al respectului pentru credinta. In anii ce au urmat, a avut de ales intre a deveni cioplitor in lemn, ca bunicul, sau muzician precum tatal sau. Pana la urma a invins... sunetul lemnului proaspat transformat din vis in realitate. Clapele pianului au fost inlocuite cu manerele daltilor si asa a inceput ceea ce Marc considera si astazi marea aventura si dragoste a vietii sale.
DE LA TUDOSE LA SPOONMAN
In 2005, a fost invitat la un festival folcloric, ca mester popular, la o manifestare organizata la Muzeul Taranului Roman. A participat cu tot felul de obiecte, in special religioase si decorative, dar si cu ceva linguri. Nu poate spune ca succesul a fost cel care l-a incurajat sa mearga mai departe in viata, pe acest drum. Nu a prea vandut, dar a simtit ca si-a gasit locul printre cei care, asemenea lui, faceau lemnul sa vibreze ca o femeie frumoasa, ca un cantec de dra¬gos¬te soptit incet, la ureche.
Intamplarea, sau poate destinul, a facut sa urmeze o manifestare asemanatoare, dar cu iz medieval, in cetatea Sighisoarei. Unde, pe langa obiectele pe care le cioplea in mod traditional a adus mai multe linguri, de dimensiuni mai mari, create evident nu pentru a fi folosite la mancat, ci pentru a impodobi - dupa cum isi aduce aminte Marc ca a simtit - nu atat casa, cat sufletul. "Nici aici nu am vandut prea bine, eram chiar dezamagit, dar am hotarat sa raman pana in ultima zi, fie ce o fi".
Si intuitia i-a fost rasplatita fiindca, exact cand strangea standul asezat ad-hoc pe straduta ingusta ce duce la turnul cu ceas, un grup de turisti spanioli s-a oprit in dreptul sau intrebandu-l ce inseamna fiecare lingura. Dornic sa-si vanda marfa, Marc a inceput sa le explice cu lux de amanunte, poate si cu multa imaginatie, ce inseamna fiecare bucata de lemn pe care o tinea in mana. "Sunt convins ca nu numai frumusetea ciopliturii, dantela sculptata in lemn i-a impresionat ci, mai ales, povestea fiecarei linguri in parte, unicat in felul ei". Si minunea s-a produs: spaniolii au cumparat pana la ultima toate lingurile pe care tocmai se pregatea sa le stranga. Mai mult, impresionati de legatura ce parea a fi stabilita intre guralivul autor si obiectele sale din lemn, i-au spus "Spoonman" (omul lingura sau lingurarul in engleza - n.r.) si asa i-a ramas numele!
A INCEPUT CU ADEVARAT DE LA LINGURA
Desi pare la prima vedere un simplu fapt comercial - in fond ce mare scofala sa vinzi sase linguri din lemn -, intamplarea aceasta din Sighisoara i-a schimbat destinul. Cu banii obtinuti pe linguri a dat fuga la Bucuresti si, pentru ca ii era frica sa nu cumva sa se razgandeasca, pana la primul tren, si-a incarcat lucrurile intr-un taxi si a plecat direct in Sighisoara! "Am simtit ca aici si numai aici pot crea, pot trai", spune Marc. Cu banii ramasi a inchiriat o garsoniera ce i-a tinut loc si de casa si de atelier. Astazi crede ca nu ar mai pleca din minunatul oras medieval pentru nimic in lume.
Cu timpul, dar si pentru ca deja i se spunea "Spoonman" de catre clienti, a inceput sa invete despre lingura, despre motivele care apar pe lingurile traditionale romanesti. Asa a aflat ca fiecare motiv are o semnificatie, ca barza nu e numai barza, ci aduce si noroc, ca lingurile cu doua pasari aduc dragoste, la fel cum bufnita aduce intelepciune. "Asa am inceput sa fac linguri cu poveste, fiecare lingura vanduta de mine vine insotita de povestea ei, nu e numai un simplu obiect artizanal. Mi-am dat seama, mai spune Spoonman, ca oamenii cauta in viata niste lucruri foarte simple, dar esentiale. Cauta dragoste, cauta sanatate, noroc, putere si am creat linguri care sa aiba legatura cu aceste cautari ale oamenilor."
Acum Marc are site personal in mai multe limbi de circulatie internationala, lingurile sale aducand noroc, dragoste si sanatate pe vreo patru continente ale lumii. Face si linguri la comanda pentru clientii care doresc sa aiba in casa simbolul vietii lor, chiar acum lucrand, de exemplu, la o comanda extravaganta, linguri cu foci.
Adevarata dimensiune a mestesugului sau a avut-o in timpul unui concediu petrecut pe o plaja indepartata. Aici obisnuia sa ia o bucatica de lemn si o dalta si sa lucreze pe nisipul incins. Si nu a fost zi in care sa nu fi primit cateva oferte de la turistii stransi ciorchine in jurul lui. Atunci a realizat ca limbajul lingurilor sale, traditional romanesti, este cu adevarat universal.
Citeste continuarea articolului pe jurnalul.ro
Sursa foto: Jurnalul National
