Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleDaca destinul are un sens unic, dinspre viata catre moarte...Daca noi toti suntem cuprinsi intr-un sah pe care-l joaca Dumnezeu... daca viata ar fi o cartela cu un numar limitat de impulsuri... atunci incearca "sa fii atat de departe de relele lumii/ incat orice veste rea/care vrea sa te-atinga/sa nu ajunga la tine/decat dupa ce/devine istorie."
Sunt doar cateva dintre "Poeziile cu un singur punct" ale lui Adrian Paunescu. Sunt poezii unice. Sunt crampeie de viata. Sau din realitatea imediata. Ar merita sa le invatam pe de rost - dar nu ca sa ne asculte cineva! - ci pentru ca sunt un fel de alfabet pentru sufletul nostru. Pentru femei si barbati. Pentru dragoste si libertate. Pentru oameni in general, dar mai ales pentru noi, romanii. Sunt un spectacol de forta, pasiune si viziune. Sunt o reprezentatie tumultoasa a unui destin care se va confunda pentru eternitate cu poezia: destinul lui Adrian Paunescu.
"Eu cred
ca un om liber
e mai puternic
decat un om inarmat."
(Intr-adevar, 1988, CRED)
"Totdeauna
cea mai frumoasa femeie
e in alta masina."
(Intr-adevar, 1988 - "Autostrada")
"Ani si ani, incercam sa ne-amintim
ce faceam in clipa cand
ne-a surprins, fericiti, fotograful."
(Intr-adevar, 1988 - "Blitz")
"Atunci cand doua locomotive
se apropie, se ating una de alta si se saruta,
linia ferata se face
inel de logodna
pe rotile lor."
(Deromanizarea Romaniei, 1998, ALTAR PROFAN)
