Regizorul Gheorghe Naghi implineste astazi 78 de ani

„Clipa asta minunata nu se intoarce niciodata...", ar putea canta din nou Corina Chiriac si pentru mine la cei 78 de ani... Realizator al unor filme care cred ca vor mai ramane ani buni in istoria cinematografiei romanesti: „Doua lozuri", „D'ale Carnavalului", „Telegrame", „Badaranii", „Elixirul tineretii", „Vremea zapezilor" si multe, multe altele, pentru copii, dar mai ales „Doi barbati pentru o moarte", film interzis acum peste 40 de ani de Cabinetul Doi! Filmul respectiv, in timp a fost considerat de presa, atat in tara, cat si in strainatate, o „capodopera necunoscuta"...

Publicat: Miercuri, 18 August 2010, 00:00 | Actualizat Marti, 03 Iulie 2012, 15:15

Ei bine, implinesc astazi 78 de clipe care, adunate in ani de viata, ma bucura peste poate! Un intelept zicea ca nu conteaza cati ani ai trait in viata, ci conteaza cata viata ai trait in ani! Asa sa fie oare?

Dupa realizarea a peste 20 de filme de lung metraj si a peste 100 de scurt metraj, stiintifice si documentare, dupa 14 premii nationale si internationale, merit sa ma laud, insa lauda de sine nu miroase a bine... Dar cine sa ma laude, daca nu chiar eu. Mi-am zis s-o fac si poate o mirosi a bine! Stiu ca noaptea e cel mai bun sfetnic, cum stiu ca „Timpul" e cel mai mare hotarator al unor merite. Cred fara tagada ca el, Timpul, poate ridica sau cobori din drumul vietii pe oricare creator. E de neinchipuit si total nedrept ca unor slujitori ai artei care inca traiesc sa nu li se aprecieze meritele decat dupa ce ne parasesc...

Putin mai lipsea ca Eugenia Naghi, o distinsa monteuza de filme, sa sarbatoreasca impreuna cu mine cei 50 de ani de la unirea dragostei noastre in fata lui Dumnezeu. A trebuit sa plece inainte de vreme. „Cand implinesti 78 de ani nu mai seamana deloc cu implinirea a 77 de ani."

Poate ar fi trebuit sa nu ma prea bucur ca am trecut cu bine de cei 77 de ani si am inceput cu alt condei sa-l scriu pe cel de-al 78-lea, cand in 1977 am scapat cu viata din nesabuitul cutremur din Vrancea, unde mama m-a nascut la un cules de struguri! DA! Si precum zicea in filmul „Doua Lozuri" marele, renumitul actor Grigore Vasiliu Birlic, celebrele cuvinte „VICEVERSA...", asa zic si eu, 78 de ani sa se transforme asa, „Viceversa", in 87 de ani, si cred ca poate ar fi suficient... Oare?

Articolul continuă după reclamă

Cata iubire sa mai ramana pentru acei creatori si artisti celebri ramasi inca in viata?

Doar ziarului de fata, de un deosebit „prestigiu", sa ii mai ramana cate ceva!

„Sa ma inveselesc sau sa ma intristez ca am mai implinit un an? Nu, cred ca e bine sa ma inveselesc ca l-am prins si pe asta, ca altfel ramaneam in urma, si nu e bine. Spre deosebire de alte dati, imi voi aniversa ziua de nastere mai bine, pentru ca e o mare bucurie sa stii ca se aduna an cu an. E mai bine, pentru ca, incet-incet, anii se cam duc. Spre deosebire de ce a fost odata sau de ce este te simti mai imbogatit cu inca un an ca Dumnezeu nu te pierde chiar asa de repede. Mi-am pierdut foarte multi prieteni. Eu nu m-am dus dupa ei, iar ei m-au parasit. E trist! Simti ca ramai, daca nu singur, macar insingurat. Timpul a trecut mult prea repede. Mi se pare din ce in ce ca Dumnezeu a avut putina grija. Parca ar trebui ca viata sa fie putin mai lunga. Sunt prea multe necazuri, probleme si bucurii care se pierd din cauza timpului scurt, mult prea scurt, timpul vietii. Poate si noi pacatuim, si, odata cu asta, nici Dumnezeu nu ne iarta. Mi se pare extrem de scurta viata pentru cate pacate am facut. Acum am sentimentul ca am facut prea putin pentru cat trebuia sau cate as fi dator sa fac fata de familie. Cu fiecare an care trece am impresia ca raman indatorat bunei mele familii. Nu am fost deloc bun. N-am fost un om rau, dar nu sunt multumit pentru timpul care a trecut si de fiecare data imi dau seama ca, daca as fi inca o data tanar si as lua-o de la inceput, as sti poate mai bine sa ma port si cu ai mei si cu cei din jurul meu...

Paradoxul zilelor noastre este ca putem avea cladiri mari, dar suflete mai mici! Vorbim prea mult, facem politica de toate felurile, dar ne iubim prea rar si ne uram prea des! Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata mai demna!

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine si pe copilul tau, ca nu esti VESNIC!

O sa-mi fac mai mult timp sa va IUBESC, sa-mi impartasesc gandurile pretioase pe care le mai am, si tuturor prietenilor mei va multumesc ca existati, precum, fara nici o exceptie, si tie, colaboratorului meu, redactor, si tuturor cititorilor! Intr-un interviu, mai demult, spuneam cu mana pe inima ca Dumnezeu a fost darnic cu mine... ASA SA FIE OARE?