Scriitorul Bujor Nedelcovici a implinit astazi 74 de ani

"In urma cu cateva luni am terminat un volum intitulat «Cine sunteti, Bujor Nedelcovici?». Era un lung interviu care reprezenta un fel de amintiri sau memorii. Dupa ce am publicat cele sapte volume din «Opere complete», aparute la Editura Alffa si dupa ce terminasem volumul de interviu, am crezut ca intr-adevar epuizasem toate formele si stilurile literare in care m-am exprimat: roman, eseu, senariu de film, piese de teatru, fotografii etc.

Cand asterni pe hartie ultima pagina dintr-o carte, simti de parca ai fi iesit dintr-o maladie dureroasa, dar si fericita. Eram incredintat ca tot ceea ce a inceput acum 40 de ani cand am publicat primul roman (Ultimii), acum se sfarsise, cum poate era firesc. Ce are un inceput are si un final.

"CARNETUL DIN TOLEDO"
Nu de mult, citind o carte, am simtit o strafulgerare, o infiorare si am auzit o voce: «De ce nu strangi toate notele razletite, insemnarile pe diverse foi, hartii si chiar pe servetele de masa... cuvinte, fraze, date istorice, evenimente...?». Am sarit repede din fotoliu si am cautat peste tot in biblioteca. Le-am gasit legate cu sfoara, prinse cu elastice sau cu carlige de rufe.

Am descoperit si doua caiete. Nu-mi venea sa cred ca aceasta era realitatea, ca am un minereu pretios pe care l-am ignorat. Nu scriu un roman cu scheme, fise, note... Daca am personajul principal si il aud vorbind in mine zi de zi si noaptea, pana la urma imi cere sa-l astern pe hartie intr-un roman.

Dar toata aceasta mica si pretioasa arhiva, daruita printr-un miracol, poate fi folosita intr-o viitoare carte. I-am gasit si titlul. «Carnetul din Toledo», un carnet cu scoarte de piele pe care il cumparasem cand am fost intr-un voiaj in Spania. Deci... cel mai frumos cadou de ziua mea de aniversare s-a produs, ca printr-o magie, cu zece zile inainte de aniversare si eu il primesc ca pe un semn al providentei: «Daca am o carte, exist. Daca scriu, traiesc»".

Sursa: jurnalul.ro