Apoi, vine si Antoaneta Cojocaru, care se inchina in momentul in care paseste pe scena, trecand pe langa o doamna care da cu aspiratorul, cu grija ca decorul sa arate perfect inainte de spectacol.
"Oscar si Tanti Roz s-a nascut din nimic si daca exista astazi pe scena Teatrului Bulandra, e o minune. (...) Avem de-a face cu un text sensibil si suntem constienti ca exista oameni care au nevoie de un astfel de text si oameni carora nu le este necesar", imi marturiseste Marius, care nu citeste niciodata cronici... de teama.
In "Oscar si Tanti Roz" Marius Manole joaca rolul unui copil de 10 ani, bolnav de cancer, care mai are foarte putin de trait si e razvratit impotriva tuturor celor care refuza sa-i spuna adevarul. Singura lui prietena e Tanti Roz, o asistenta haioasa, care il ajuta sa treaca peste teama de moarte si il invata sa traiasca intr-o zi cat in 10 ani, astfel ca Oscar devine la un moment dat "cel mai varstnic" din tot spitalul, dornic la randul lui sa le fie de folos celorlalti, lui Bacon (Cristina Casian) si lui Peggy Blue (Antoaneta Cojocaru), si chiar lui Tanti Roz.
Bacon ii devine prieten din intamplare, in timp ce se ascundea de Tanti Roz, ca sa nu-i schimbe bandajele, iar de Peggy Blue se indragosteste pentru ca, spune Oscar, "atunci cand te apropii de ea, e ca si cum ai patrunde intr-o capela".
Sigur ca cei care au citit nuvela lui Eric-Emmanuel Schmitt cunosc finalul atat de trist al lui Oscar si oricum e usor de intuit, dar ce e cu adevarat minunat e felul in care Chris Simion, "vinovata" pentru dramatizarea si punerea in scena a acestei povesti de viata, a surprins caracterul ei optimist si speranta care o insoteste.
Oscar, eroul, marcheaza viata tuturor celor care i-au fost alaturi si ii ajuta sa se regaseasca, in timp ce invata sa se regaseasca pe sine si sa il descopere pe Dumnezeu. Cele 14 scrisori trimise lui Dumnezeu, in care il intreaba printre altele ce-si doreste ca dar de Craciun, sunt de fapt etape ale unei calatorii catre sufletul lui. O calatorie care il invata, ii invata si ne invata ca trebuie sa ne bucuram si sa traim fiecare zi cu gandul ca ar putea sa fie chiar ultima.
Intr-un decor realizat de Adina Mastalier, pe muzica nu de Bach, ci de Cranberries si in jocul de lumini creat de Alexandru Darie, se misca aceste patru personaje, plus parintii lui Oscar si doctorul Dusseldorf, carora doar le simti prezenta.
Oana Pellea in rolul Tanti Roz, cu mersul usor aplecat, cu degetele mereu in miscare, cautand parca ceva in aer si cu vocea calda cu care rosteste "Oscar, baiatule" este atat de frumoasa si atat de blanda, incat isi pericliteaza reputatia de "fosta luptatoare de wrestling".
Iar Marius Manole... ei bine, Marius Manole este un copil, cu mers de copil, cu gesturi de copil, cu ochi de copil, cu zambet si voce si suflet de copil, care traieste pe scena ca "Oscar". Asadar, daca vreti sa vedeti doua tinere talentate, o regizoare mereu surprinzatoare, un Marius Manole senzational, ca de obicei, si pe Oana Pellea, cea mai frumoasa femeie din lume, va recomand sa mergeti la aceasta piesa.
Sursa, text si foto: jurnalul.ro
Noi dovezi privind evolutia omului din maimuta... Gest umanitar: Turneul Stradivarius...
