Interviu! Paula Chirilă, prezentatoarea emisiunii "Mireasă pentru fiul meu", mai sinceră ca niciodată: "M-a cerut de soţie pe munte la 2.000 de metri. A fost ca în filme"

Paula Chirilă, ca orice actor, este ca o carte de poveşti. Poveşti de pe scenă şi din culisele ei, dar şi poveşti de viaţă. Paula nu crede în coincidenţe, iar faptul că şi-a dat seama care este menirea ei pe acest pământ se datorează cuiva de acolo de Sus care i-a trimis nişte semne, iar ea a ştiut să le interpreteze.

Publicat: Miercuri, 27 Iulie 2016, 11:53 | Actualizat Miercuri, 27 Iulie 2016, 12:11

Paula Chirilă a vorbit într-un interviu despre momentele importante care i-au marcat cariera în teatru, film şi televiziune, a împărtăşit întâmplări amuzante din culisele vieţii artistice şi a făcut mărturisiri despre impasul prin care a trecut anul trecut, în căsnicie, când apăruseră zvonuri legate de divorţ.

Cum ţi se par concurenţii de la "Mireasă pentru fiul meu"?

Ei sunt acum extrem de stresaţi pentru că sunt din ce în ce mai puţini şi încep eliminările directe. Nu ştiu de unde poate să le vină lovitura, poate de la cel mai bun prieten din competiţie să vină votul decisiv. Cum orice fac ei în casă este discutat, asta le măreşte tensiunea şi îi face să fie mai iritaţi şi simt din ce în ce mai mult nevoie să aibă familia alături.

Articolul continuă după reclamă

Este soacra o poamă acră?

O fi, dar soacra mea, Dumnezeu s-o odihnească, pentru că a murit anul trecut, a fost un om cum eu îmi doresc să mai existe. Mama soţului meu era un om din poveste, o femeie de pus la icoană. Ziceai că este desprinsă dintr-un tablou cu o bătrânică blândă şi bună care are grijă de toată lumea, care întotdeauna are o vorbă bună de spus celorlalţi. Eu n-am auzit de la femeia asta ceva rău despre oricine de pe lumea asta. În orice găsea ceva bun. Era o femeie harnică, bună, sensibilă, cu zâmbetul pe buze tot timpul. Dacă există pâinea lui Dumnezeu, cred că în dicţionar fotografia ei ar trebui să fie. Asta cu soacra poamă acră nu se aplică în cazul meu pentru că şi acum îmi plânge sufletul după ea. Am iubit-o foarte mult. Am iubit-o enorm.

Cum te-a cerut soţul tău în căsătorie?

Eram la munte, la 2000 de metri altitudine. Noi eram la nişte filmări, era acolo şi Costel Trofin, şeful meu, care ulterior a devenit naşul nostru de cununie. S-a pregătit cu inel. Nu mă aşteptam. S-a pus în genunchi, iar eu mă şi amuzam. Priveam din afară scena, şi îmi ziceam în gând: „Doamneee! E ca în filme. Ia uite, s-a pus şi în genunchi în faţa mea! Eu ce să fac acum?“ (râde) Eu am o extra-voce sau chiar mai multe care comentează în capul meu. Am o lume interioară foarte bogată.

Care este lucrul peste care nu ai trece niciodată într-o căsnicie?

Violenţa. Verbală şi fizică. Eu nu tolerez aşa ceva, nici să răcnească cineva la mine, nici să ridice mâna, nici mârlănia. Dacă tu eşti om cu mine şi eu sunt om cu tine. Ce apreciezi cel mai mult la un om? Bunătatea şi îngăduinţa cu care trece peste greşelile celorlalţi. Apreciez iertarea, bunul simţ, talentul, frumuseţea interioară şi exterioară.