Doi ani de la COLECTIV. Focul i-a ars carnea, iar trădarea i-a transformat sufletul în cenușă. Marius Frătoaica, unul dintre răniții din Colectiv, a primit cererea de divorț pe patul de spital: "Cum să-ţi abandonezi iubirea vieții, așa?"

 
+9 click pentru
galerie

"De ce? Toate astea de ce trebuie să le trăim noi? Pentru că am ales să trăim în țara asta?! Pentru că niște tineri frumoși, deștepți, cu viitorul în față au ales să se distreze într-un club într-o zi de weekend?!". Părinţii şi apropiaţii tinerilor a căror viaţă a fost retezată în noaptea de 30 octombrie 2015 încă se întreabă şi îşi plâng copiii, iar cei care au rămas în viaţă se luptă cu traumele lăsate de foc în mintea şi sufletul lor. 

Marius Frătoaica se numără printre ei. În vârstă de 41 de ani, este unul dintre cei răniţi în incendiu din clubul Colectiv. Tânărul a ajuns într-un spital din Bergen, Norvegia, cu arsuri de gradul trei, întinse pe o mare suprafaţă a corpului. 

Marius a mers la concertul din Colectiv alături de cinci prieteni. Pe doi dintre ei i-a pierdut, în flăcările care au pus la pământ 64 de oameni.

Doi ani de la COLECTIV. Goodbye to Gravity. "S-au apucat de cântat în adăpostul antiatomic de la federația de scrimă. Au pus cartoane de ouă pe pereți”...

Este îngrozitor. Îmi amintesc cum părţi din acoperiş au început să cadă peste noi. Flacăra era de câteva zeci de metri, imens de puternică şi de activă. Ne-am pus toţi mâinile la faţă. După care, efectiv, au leşinat, au căzut foarte mulţi, din cauza norului negru de fum. Au inhalat fumul ăsta negru. Au leşinat, erau căzuţi pe jos. Am călcat efectiv peste oameni şi am ieşit afară (…) Probabil că în România mi-aş fi pierdut mâinile. Sunt fericit că am ajuns aici şi că am putut să fiu tratat foarte bine“, declara Marius Frătoaica, de pe patul spitalului, jurnaliştilor norvegieni.

Iar amintirile acelor momente sunt greu de şters din mintea celor apropiaţi. Sora lui Marius rememorează clipele de groază prin care a trecut şi cum fiecare minut care se scurgea îi sfâşia sufletul, din cauza neputinţei.

"Nici cei mai puternici oameni cred că n-ar suporta să vadă poze cu el din primele zile (...) Am tremurat pe la toate ușile spitalului din țară, în speranța de a mai afla ceva (când totul se schimba de la o oră la altă), împreună cu alții la fel de greu încercați (sau mai greu) ca și mine.

Am tremurat apoi, într-o țară străină la 3000 km de casă, lăsându-mi copilul de
10 ani cu piciorul în ghips în grija prietenilor, părinții bătrâni și bolnavi, îngrijorați de fiul lor, job-ul, soţul.

Am tremurat în fiecare moment în care el zăcea inconștient, făcea febră. O săptămână a avut temperatura de 39,7-40 de grade, deși i se dădeau trei antibiotice diferite odată. Am văzut soțiile frângându-şi mâinile de durere pentru soții lor, dormind pe scaun lângă soții lor, la mii de km de casă și copiii lor, îmbrăcate zile în şir în hainele soților, doar pentru a-i simți mai aproape, pentru că, de multe ori, îi vedeau doar prin geam. Da, am văzut dragoste adevărată (...) Știți cum mișca degetele pentru a le recupera? Până îi ieşea sângele printre ele, prin multe straturi de pansament".

Doi ani de la COLECTIV. 30 octombrie 2015 - Pentru ea, ziua în care i s-a urat ultima dată „La mulți ani!”. Pentru ei, ziua în care le-a fost furată sora, iubirea vieții și cea mai bună prietenă

Și au urmat luni grele și costisitoare, dar Marius a reuşit să iasă la lumină. Însă, când se aştepta mai puţin, o veste avea să pice ca un trăznet peste sufletul lui, deja încercat din greu.

"Mă întreb unde sunt oamenii care, altădată, la bine, erau alături de el?"

 „Astăzi o să vă spun o poveste... tristă. Despre o Julieta. O Julieta, care, acum un an, cu declaraţii publice mieroase (specifice prefăcătoriei şi falsităţii ei), precum: „nimic şi nimeni nu ne va despărţi” şi „iubi”, „iubirel”, îşi declară iubirea faţă de el, Romeo. La nici câteva luni, atunci când el, soţul „mult iubit”, dar greu încercat de soartă (mai greu cred că nu se putea) şi care avea nevoie de ea, atât ca prezenţă fizică, cât şi psihică, ea, Julieta, nu poate şi nu poate, cică copilul, serviciul (care o fi ăla?), poate, plimbările la munte şi la mare, cu copilul, evident, folosit la maxim, sub pretextul: „copilul are nevoie”.

Doi ani de la COLECTIV. "Nu mă mai chinuiți. Lăsați-mă să mor!" Corina retrăiește clipele cumplite din noaptea blestemată de 30 octombrie. "Pielea braţelor îmi atârna în jos, pe o parte, ca un şal"

Oare, te poţi plimba la munte, în vacanţă, cu copilul, când soţul e în spital, în altă ţară? De educaţie copilul nu are nevoie?! Multe motive invocate, astfel că el, aflat la mii de kilometri de casă, din motive medicale, evident, trebuie să se descurce cum poate. Adică cu cealaltă familie a lui: mama bătrână şi bolnavă, sora, fratele, căci el, Romeo, nu era la staţiune sau la odihnă (aşa cum dă ea de înţeles) . Ca să nu mai fie nevoită să justifice absenţa de lângă „iubirel” sau chiar să plece la el, aşa 3-4 zile, ca-n excursie (căci aşa proceda, deşi el avea nevoie de cineva în permanenţă), ce credeţi că face Julieta?

La câteva luni de la marile declaraţii de dragoste şi multiplele poze pline de iubire pe care le-a văzut Facebook-ul din diverse călătorii, chefuri, etc., face o cerere la Judecătorie. Oare, ce motiv poţi avea să iei o asemenea decizie în astfel de momente?! Să-ţi abandonezi „iubirea vieţii mele” într-o astfel de situaţie, invocând nişte motive aberante? Niciun motiv! Şi era şi cel mai bun moment! Motivele din cerere: cică Romeo nu mai e Romeo, e bătăuş, violent, etc. şi nu de acum (evident, nu avea cum în situaţia lui), ci de vreo câţiva ani, multe lucruri urâte.

Da, surprinzător veţi spune. Aşa pare pentru necunoscători sau pentru cei care nu s-au „prins” de prefăcătoriile ei (timp de vreo 13, 14 ani, căci este bună la asta, singura calitate, de altfel). Această Julieta, timp de mulţi ani, de când am cunoscut-o, ne-a sfidat datorită lipsei totale de educaţie şi bun simţ şi mi-a terminat cele mai apropiate şi iubite persoane din viaţa mea, persoanele care mi-au dat viaţă şi nu numai. Ambii au fost bolnavi şi au petrecut mai mult timp prin spitale ca niciodată, iar unul dintre ei, prin aeroporturi, în locul Julietei, în timp ce de celălalt avea grijă subsemnata (atunci când nu eram eu prin aeroporturi) şi tot aşa.

Julieta ce făcea în acest timp? Era la mare, în Italia (că tot nu avea bani), aşa... vreo două luni, tot pentru copil, la sală, mall-uri, preocupări specifice unei soţii „iubitoare” şi „devotate”. Vă spun toate astea, pentru că, din păcate, văd multă minciună şi falsitate în jur, şi trebuie să avem mare grijă cu cine plecăm la drum… La bine, toate sunt bune şi frumoase, la greu...”, povestește Corina Bolboacă, sora lui Marius.

DOI ANI DE LA COLECTIV - ”Cândva, petecele acestea bolnave de carne moartă, devorată de microbi, au fost pielea mea frumoasă”. ”Stați liniștiți, avem ce ne trebuie!”

Iar viaţa pare că i-a zâmbit lui Marius, după luni de suferinţă, dureri fizice şi sufleteşti. Se bucură de fiecare clipă alături de familie şi prieteni, face drumeţii pe munte, de care este extrem de îndrăgostit, şi s-a logodit cu o persoană care i-a fost alături, atunci când avea cea mai mare nevoie. 

În urma incendiului din clubul Colectiv din seara de 30 octombrie 2015 şi-au pierdut viaţa 64 de persoane - 27 în noaptea tragediei şi 37 ulterior, în spitale din Bucureşti şi din străinătate. Incendiul a izbucnit în timpul unui concert susţinut în clubul Colectiv de trupa rock bucureşteană Goodbye to Gravity, care îşi lansă albumul ”Mantras of War”. Solistul Andrei Găluţ este singurul membru al trupei care a supravieţuit tragediei.

Surse: evenimentulmuscelean.ro, Facebook

Sursă foto: tv2.no, Facebook

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe