Tot ce ar trebui să știi despre îngrijirea porumbului

Porumbul este una dintre cele mai răspândite plante din întreaga lume, ocupând locul trei, mondial, ca suprafață cultivată. Acest fapt se datorează unui cumul de calități, care fac aceste culturi ușor de înființat și de întreținut.

Astfel, cultivarea porumbului se poate face, în proporție de sută la sută, cu mijloace mecanizate, iar recoltarea se face fără scuturare. În plus, are un grad mare de adaptabilitate – ceea ce explică larga sa răspândire, are o capacitate ridicată de producție și este o plantă bună premergătoare pentru toate culturile de cereale.

Semănatul

Terenul pe care intenționezi să cultivi porumb trebuie pregătit cu mai mult timp înainte de semănat. Acesta trebuie să aibă o rezervă mare de apă și să fie bine curățat de buruieni în prealabil. De asemenea, la momentul semănatului, solul trebuie să fie foarte bine mărunțit și afânat la suprafață. În privința culturilor premergătoare, porumbul nu este foarte pretențios, dar cele mai bune rezultate se obțin după leguminoase pentru boabe sau plante furajere. De asemenea, pe terenul respectiv, este obligatorie rotația culturilor de porumb cu cele de grâu.

Fertilizarea

Porumbul este un mare consumator de substanțe nutritive, de aceea, fertilizarea joacă un rol important în obținerea unei producții bune la hectar. Cultura are nevoie, în principal, de azot – pentru formarea unei mase foliare bogate, fosfor – care ajută la creșterea plantei și dezvoltarea știuleților și potasiu, care face porumbul mai rezistent la boli și secetă. Fertilizarea este de două feluri – organică și chimică – prima făcându-se cu gunoi de grajd, care se aplică o dată la patru ani, în doză de 40 de tone la hectar. Fertilizarea chimică, obligatorie în fiecare an, se face prin aplicarea fracționară de îngrășăminte chimice, conform indicațiilor pentru fiecare produs în parte.

Erbicidarea

Combaterea buruienilor este principala lucrare de întreținere a culturilor de porumb, având în vedere că acestea pot fi afectate în proporție de 30-90%, dacă plantele dăunătoare nu sunt eliminate la timp. Extrem de importante sunt lucrările de erbicidare realizate în primele faze de vegetație, pentru că, în această perioadă, porumbul are o dezvoltare mai lentă. Cele peste 800 de buruieni care se dezvoltă pe un metru pătrat de cultură vor sufoca întreaga cultură, dacă nu sunt eliminate din timp prin metode eficiente pentru combaterea buruienilor.

Foarte eficient este erbicidul Adengo pentru cultura de porumb, care protejează porumbul în prima parte a perioadei de vegetație, atunci când planta este vulnerabilă. Erbicidele se pot aplica înainte de semănat, concomitent cu această lucrare sau după, în funcție de produsul folosit.

Combaterea bolilor și a dăunătorilor

Porumbul face parte din categoria plantelor mai rezistente la boli, având totuși vulnerabilități în fața anumitor agenți patogeni. Cele mai frecvente boli sunt fuzarioza, pătarea cenușie a frunzelor și tăciunele porumbului. Acestea se combat preventiv, prin aplicarea de tratamente la sămânță și prin măsuri agrotehnice, și curativ, în momentul în care își fac apariția. Atât tratamentele preventive, cât și cele curative se fac doar cu produse omologate, conform indicațiilor producătorilor.

În ceea ce privește dăunătorii, aceștia sunt ceva mai numeroși decât bolile, cei mai importanți fiind sfredelitorul porumbului, viermele sârmă, rățișoara porumbului, cărăbușul de stepă și viermele vestic al porumbului. Aceștia pot fi ținuți la distanță prin tratamente preventive specifice, iar dacă pragul economic de dăunare este depășit, se impun tratamente combative.

Recoltarea

Recoltarea porumbului este o operațiune care se poate realiza manual sau mecanizat. Cea mai des utilizată metodă este recoltarea mecanizată, care se poate efectua atât sub formă de știuleți, cât și de boabe. De regulă, recoltarea sub formă de știuleți se face atunci când umiditatea boabelor ajunge la un nivel de 24-30 la sută, iar recoltarea sub formă de boabe se face la un nivel de umiditate de 25 la sută.