Ciuma bubonică: Principalele modalități de transmitere,simptome și tratament

Ciuma este o boală infecțioasă gravă cunoscută și ca ”moartea neagră”. Mortalitatea prin acestă boală este de 30-60%, în secolul 14 au murit circa 50 milioane de oameni. Ciuma sau pesta este endemică (larg răspândită) în multe țări din Africa, Asia, America și fostele țări Sovietice.

• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite începe din 17 noiembrie, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Distribuția geografică a ciumei este strâns legată de cea a rozătoarelor infectate care se găsesc pe toate continentele (exceptând Australia) în zoneletropicale, subtropicale și în cele temperate mai calde.

Autoritățile chineze au decretat stare de alertă de gradul 3 (al doilea cel mai mic pe o scară ce merge până la 4) și au sporit măsurile de prevenție după depistarea unui caz de ciumă bubonică, în provincia Mongolia Interioară, regiune autonomă din nordul Chinei, scrie BBC.

Cazul a fost semnalat la un cioban in orașul Bayannur, care este acum plasat în carantină, fiind într-o stare stabilă. Nu este clar, încă, cum a fost infectat bărbatul.

Ciuma bubonică este cauzată de o infecția bacteriană, și deși poate fi mortală poată fi tratată și cu antibiotice obișnuite aflate la dispoziția publicului larg.

Alerta de nivel 3 interzice vânarea și consumul de animale care ar putea transmite ciuma.

În luna mai a anului trecut, două persoane din Mongolia au murit din cauza ciumei, pe care au contractat-o după ce au mâncat carnea crudă a unei marmote.

Un oficial al Organizației Mondiale a Sănătății din Ulaanbaatar, capitala Mongoliei, a declarat pentru BBC că rinichii și carnea crudă de marmotă sunt considerate de localnici un remediu foarte eficient. Această rozătoare este un purtător cunoscut al bacteriilor care cauzează ciuma, fiind des asociată cu cazurile de infectare ce apar. Vânarea ei este interzisă.

„Moartea Neagră" a provocat aproximativ 50 de milioane de decese în Africa, Asia și Europa în secolul al XIV-lea.

Ultimul foc înspăimântător care a avut loc în Londra a fost „Marea Ciumă" din 1665, care a ucis aproximativ o cincime din locuitorii orașului. În secolul al XIX-lea a avut loc un focar de ciumă în China și India, care a ucis mai mult de 12 milioane de persoane.

Semne și Simptome

Oamenii infectați cu acestă bacterie dezvoltă simptome asemănatoare cu cele ale gripei după o perioadă de incubațiede 3-7 zile. Ca simptome tipice menționăm: apariția bruscă a febrei, frison, durere de cap și a corpului, slăbiciune, greață și vomă.

Există 3 tipuri de ciumă infecțioasă în funcție de calea de transmitere: bubonică, septicemică și pneumonică

Ciuma bubonică cunoscută ca ”moartea neagră” în evul mediu, este forma cea mai comună și este transmisă prin ciupitura puricilor infectați.

O dată ajunsă în organism bacteriile traversează sistemul limfatic și se cantonează în cel mai apropiat nodul limfatic unde se multiplică. Din această cauză nodulii limfatici (gangionii) devin inflamați, tensionați și dureroși. În stadiile mai avansate ale bolii acești noduli dureroși supurează.

Denumirea populară a acestora este de ”bube”.

Ciuma septicemică apare când infecția se răspândește direct în sânge fără a forma ”bubele”. In acest caz, infecția poate fi produsâ de asemenea prin ciupituri de purici sau prin contact direct al pielii lezate cu materiale infectate. Forma de ”ciumă septicemică” se poate întalni și în stadiile avansate ale ”ciumei bubonice”

”Ciuma pneumonică” sau ”ciuma plămânilor” este forma cea mai gravă de ciumă. De obicei acestă formă de ciumă apare ca urmare ca o complicație a ”ciumei bubonice”.

În cazul ”ciumei pneumonice” bacteriainfectantă se poate transmite la altă persoană prin secrețiile eliminate decătre bolnav. Acestă formă de ciumă, netratată are o rată mare de mortalitate.

Diagnosticul ciumei

Diagnosticul de certitudine este cel de laborator –identificarea bacteriei în lichidulrecoltat din ”bube”, sânge sau spută.

Tratament

Ciuma netratată evoluează spre deces. Dacă pacienții sunt diagnosticați cât mai repede, tratamentul antibiotic și cel de support sunt eficiente

Prevenire

Masurile de prevenire includ:

• informarea populației asupra zonelor unde ciuma este ”activă”
• protejareaîmpotriva ciupiturilor de purici
• evitarea manipulării animalelor sau a carcaselor acestora din zonele endemice cu ciumă
• evitarea contactului cu țesuturi din plăgile supurative(”bube”) sau materiale folosite la acoperirea acestorasau expunerea la pacienții cu forme pneumonice

Vaccinarea

Vaccinarea se recomandă doar persoanelor expuse unui risc mare de infectare ca de exemplu persoanele din laboratoare,