Gripa spaniolă, maladia care face coronavirusul să pară o glumă. Virusul care a lăsat în urmă în jur de 50 de milioane de morți

Pandemia de gripă spaniolă din 1918 a fost unul dintre cele mai mari dezastre din istoria omenirii. 500 de milioane de oameni din întreaga lume au fost infectați, iar numărul celor decedați s-a apropiat de 100 de milioane, potrivit celor mai sumbre estimări.

A lovit în trei valuri

Primul val al pandemiei de gripă spaniolă a avut loc în primăvara anului 1918 și a avut, în general, consecințe minore.

Cei infectați prezentau simptome tipice de gripă – frisoane, febră, oboseală – și de obicei se vindecau după câteva zile. În această primă etapă, numărul de decese raportate a fost mic.

În toamna anului 1918, a izbucnit cel de-al doilea val, violent de data aceasta. Victimele mureau în câteva ore sau zile de la apariția simptomelor.

Pielea lor lua culoarea albastră, iar plămânii li se umpleau de lichid, provocând asfixia. În doar un an, speranța medie de viață a scăzut cu 12 ani în America de Nord. Un al treilea val, mai moderat, a lovit în primăvara anului 1919.

Originile pandemiei de gripă spaniolă au rămas necunoscute

Într-o primă fază, gripa spaniolă a fost observată în Europa, în America de Nord și anumite zone ale Asiei. În câteva luni, boala s-a răspândit în întreaga lume.

Nu se știe de unde a provenit tulpina principală a acestei maladii, prima pandemie cauzată de virusul gripal H1N1.

Există unele dovezi care sugerează că virusul a provenit de la o pasăre sau un animal domestic din zona centrală a SUA. Virusul s-ar fi transmis între animale, iar după o mutație genetică ar fi ajuns la om.

Unii au afirmat că „epicentrul” pandemiei a fost o tabără militară din statul american Kansas și că virusul ar fi fost răspândit inițial în SUA, iar apoi în Europa de către trupele care au luptat în Primul Război Mondial.

Alții cred că virusul a pornit din China și a fost transportat de muncitorii chinezi folosiți în război pe frontul de vest.

Un lucru este sigur: în ciuda denumirii de „gripă spaniolă”, gripa din 1918 nu a provenit din Spania. Revista Britanică de Medicină a denumit virusul așa deoarece Spania fusese lovită puternic de boală. Chiar și regele Spaniei, Alfonso al XIII-lea, ar fi contractat gripa.

Nu existau tratamente pentru gripa spaniolă

Când gripa a lovit, medicii și oamenii de știință nu știau ce a cauzat-o sau cum să o trateze. La acea vreme, nu existau vaccinuri sau medicamente antivirale eficiente în lupta cu virusul mortal.

Oamenii au fost sfătuiți să poarte măști, să evite să dea mâna și să stea în case. Școlile, bisericile, teatrele și magazinele au fost închise, bibliotecile au încetat să mai împrumute cărți, iar comunități întregi au fost puse în carantină.

Cadavrele erau depozitate în morgi improvizate, iar spitalele erau supraaglomerate cu pacienți cu gripă. Infecțiile erau la ordinea zilei în rândul personalului medical.

Mortalitate mare în rândul celor tineri și rezistenți

Majoritatea epidemiilor de gripă provoacă morți în rândul copiilor, vârstnicilor sau persoanelor al căror sistem imunitar este foarte slăbit. Astăzi, gripa este deosebit de periculoasă pentru copiii sub cinci ani și pentru persoanele de peste 75 de ani.

În mod bizar, pandemia de gripă spaniolă a afectat îndeosebi adulții sănătoși și rezistenți, cu vârstele între 20 și 40 de ani, inclusiv milioane de soldați din Primul Război Mondial.

.

În mod surprinzător, copiii și cei cu sisteme imunitare mai slabe au scăpat cu viață. Cei în vârstă de peste 75 de ani au avut cea mai mică rată de deces.

25 de milioane de oameni au murit în primele șase luni

Când a izbucnit valul din toamna lui 1918, epidemia a scăpat de sub control. În cele mai multe cazuri, victimele mureau în trei zile, din cauza hemoragiilor nazale și pulmonare.

Porturile internaționale – de obicei primele locuri dintr-o țară unde apar infecțiile – au raportat probleme grave. În Sierra Leone, 500 din cei 600 de muncitori din port s-au îmbolnăvit.

Boala s-a răspândit rapid în Africa, India și Orientul îndepărtat. 10% din populația din Tahiti a murit în decurs de trei săptămâni.

În Samoa de Vest, 20% din populație a murit. Până în vara anului 1919, cei care au fost infectați au murit sau au dezvoltat imunitate la virus, iar epidemia a luat sfârșit.

Pandemia de gripă spaniolă din 1918 a avut o anvergură cu adevărat globală. 500 de milioane de oameni din întreaga lume au fost infectați, inclusiv locuitorii de pe insulele izolate din Oceanul Pacific sau din Arctica.

Doar Insula Sfânta Elena, din Atlanticul de Sud și câteva insule din Pacificul de Sud au scăpat neatinse.

Numărul exact al victimelor este necunoscut

Numărul estimativ de decese atribuit pandemiei de gripă din 1918 este între 20 de milioane și 50 de milioane de victime în întreaga lume. Potrivit altor estimări, ar fi fost vorba de 100 de milioane de victime.

Cu toate acestea, este imposibil de știut care a fost numărul exact de morți, din cauză că raportările nu se făceau întotdeauna. Oricum ar fi, pandemia a provocat distrugeri pe toată planeta, făcând să dispară comunități întregi.

Sursa: incredibilia.ro