Veteranul Ioan Loghin și-a recăpătat vederea după 75 de ani de trai cu sechelele războiului. Prin ce a trecut bărbatul de 102 ani
Ioan Loghin este cel mai în vârstă veteran de război. Acesta a suferit o intervenție la ochi care i-a recăpătat vederea.
Publicat: Miercuri, 11 Octombrie 2023, 15:42 | Actualizat: Sambata, 21 Septembrie 2024, 09:22Veteranul Ioan Loghin este din comuna Fărău, Alba, și are 102 ani. Acesta și-a recăpătat vederea. Acesta a luptat cu sechelele războiului timp de 75 de ani.
Veteranul Ioan Loghin și-a recăpătat vederea după ce a trăit 75 de ani cu sechelele războiului
Ioan Loghin a suferit 75 de ani din cauza rănilor din război, iar în urmă cu doi ani și-a pierdut și vederea. În ciuda vârstei înaintate, medicii au fost de acord să îl supună unei intervenții.
Operația a avut succes, iar bătrânul și-a recăpătat vederea. Acesta a avut nevoie de înlocuirea cristalinului. În urma intervenției, Ioan vede atât la apropiere, cât și la depărtare.
Pe aceeași temăPrin ce a trecut bărbatul de 102 ani
Moșu Loghin, cum i se spune, este unul dintre ultimii veterani de război rămași în viață în România. Acesta a fost grav rănit pe front, de unde a scăpat mai mult mort decât viu. De 75 de ani trăiește cu urmele războiului întipărite în corp și în minte.
Potrivit unei surse, acesta a fost încorporat la Batalionul 5 Vânători de munte din Abrud și a ajuns până în Cecenia. După un atac al partizanilor ruși, bărbatul a fost rănit la picioare. El a fost abandonat de camarazii săi în groapa în care se refugiaseră.
Ioan Loghin a povestit cum simțea că în groapă i se usucă trupul și moare. Neputând să meargă, Ioan a rămas până seara acolo. El a fost descoperit de ”camioanele morții”, care culegeau morții și răniții de pe câmpul de bătălie.
Pe aceeași temăA fost pus deasupra morților și dus la un spital improvizat, unde a fost anesteziat cu morfină și operat. Recuperarea a fost una de lungă durată, mai exact cinci luni. De asemenea, a fost nevoit să treacă din spital în spital, din Crimeea, în Corabia și Caracal.
Acesta mărturisește că nu credea că va mai putea merge vreodată. Bărbatul se aștepta să-i fie amputate picioarele, deoarece tratamentul nu a fost unul eficient.
Din cauza războiului, întoarcerea acasă a fost foarte dificilă, căile ferate fiind distruse de armata germană. În cele din urmă a ajuns urcat pe o locomotivă. Acesta a mers pe jos din halta din Unirea până în Fărău. A fost rapid înconjurat de frații săi mai mici, 11 la număr, și de mama sa.
Ioan era ofan de dată dinaintea războiului.
În 1946 s-a căsătorit, iar împreună cu soția a avut zece copii, însă doar nouă mai sunt în viață. Una dintre fiice fiind și cea care îi ajută cu gospodăria și le face de mâncare.
Pe aceeași temăA fost cioban o viață întreagă, reușind să-și crească copiii cu ajutorul oilor și din munca pe care o făcea la câmp. De asemenea, acesta are o credință puternică în Dumnezeu și în lucrarea Lui pe pământ.