Câteva măicuţe de la mănăstirea Robaia din judeţul Argeş au fost nevoite să se adapteze vremurilor, apelând la tehnologie de ultimă generație, pentru a putea face față comenzilor de veşminte preoţeşti pe care le primesc.
Sutanele iau drumul Greciei, Germaniei sau chiar Australiei.
„A trebuit să facem pasul asta pentru ca ne împingeau de la spate timpurile. La prima mașină de brodat... O săptămână aproape ne-am învârtit pe lângă ea, ghidul de utilizare era în engleză… Până a venit cineva să ne arate…”, a spus maica stareță, mănăstirea fiind dotată acum cu o mașină de cusut cu programare.
S-au adaptat însă, iar acum în atelierul lor, măicuţele îşi împart munca. Au multe comenzi - haine preoţeşti, veşminte care se aşează pe altar sau steaguri bisericeşti. Şi pe toate le realizează cu ajutorul tehnologiei.
Atelierul lor a luat naştere în urmă cu 25 de ani. Aveau pe atunci doar două maşini de cusut şi o singură încăpere în care puteau lucra. Acum, jumătate din corpul unei clădiri de la Robaia este destinat croitoriei.