Unii preoţi nu au nevoie de biserici grandioase, ca să poată sluji în ele! Iar unii credincioşi nu au niciun fel de pretenţii asupra modului în care arată Casa Domnului. Aşa se face că, într-un cartier sărac din Constanţa, există o biserică foarte mică, exact cât un garaj.
De fapt, asta a şi fost până să devină lăcaş de cult. Nu are vreo icoană făcătoare de minuni, nici moaştele vreunui sfânt. Are, însă, un preot care slujeşte cu multă dedicare şi enoriaşi care abia aşteaptă să meargă la slujbă
O mână de oameni, într-un loc de câţiva metri, cântă lângă preot. Pe pereţi, multe icoane. Din interior, nu îţi dai seama că nu e o biserică. Din exterior, vezi de fapt că ea nu are construcţia clasică. Că este diferită. Lângă uşile din geam, pe dreapta cum ieşi, dai de un clopot mic şi de o toacă.
Înainte să fie biserică, încăperea era garaj. Dar nici nu contează asta. Însă preotului Andrei Doru, locul i se pare impresionant datorită oamenilor. Ei sunt cei mai importanţi, spune preotul Andrei, şi atât timp cât enoriaşii sunt de calitate, biserica e şi ea una mare.
„Să spunem că e garaj. Dar să nu mai ia ad litteram. E un garaj al sufletelor. Dacă într-un garaj normal intră o maşină, într-un garaj numit "biserică" intră suflete. Şi nu e mai prejos faţă de nicio altă biserică”, a explicat preotul.
Preotul bisericii-garaj spune că este loc de mai bine, şi dacă s-ar putea muta într-o biserică mai mare, ar face-o. Se mulţumeşte însă şi cu ceea ce are.
