Sanda Marin sau Cecilia Simionescu-Zapan pe numele ei adevărat este cea care a învăţat România să gătească. Faimoasă pentru cărțile ei de reţete a devenit o adevărată Biblie în majoritatea bucătăriilor românilor în secolul XX.
A publicat volumul "Carte de Bucate", o lucrare care a "domnit" în bucătăriile româneşti peste 70 de ani. Chiar dacă astăzi, alti bucătari profesioniști s-au făcut remarcați și i-au mai şters din autoritate, Sanda Marin rămâne cea mai mare bucătăreasă româncă din toate timpurile. Despre femeia din spatele acestei cărţi s-a crezut în anii comunismului că este bărbat sau că este vorba despre un autor colectiv sau că "sandamarinul" este, de fapt, o ustensilă de gătit.
Instruită la pensionul din Dresda în probleme de gospodărie, viitoarea Sanda Marin nu era chiar o casnică, ci o femeie emancipată, care avea o viaţă mondenă şi conducea în anii 30 automobilul personal, a fost o doamnă remarcabilă în înalta societate interbelică şi postbelică a Iaşiului.
"Cartea de bucate" a fost publicată în 1936 la Editura "Cartea Românească",o lucrare care a devenit un best-seller. A fost ulterior republicată în nenumărate alte ediţii, tradusă în germană sau în engleză. De exemplu, ediţia americană a cărţii se numeşte „Traditional Rumanian Cooking”, a fost publicată în 1996 şi conţine 1.296 reţete.
Reţetele Sandei Marin au suferit însă din cauza cenzurii comuniste. I-au eliminat ceea ce este considerat prea opulent sau cosmopolit - salata de icre negre, Chateaubriand-ul, consommé-ul, dar şi cozonacul moldovenesc cu 100 de ouă pentru 5 kilograme de fâina. Sosului olandez i s-a schimbat numele în "sos de unt", sosul béchamel dispare complet, iar referinţele religioase (ca în "ghiveci de post") sunt şi ele înlăturate, fiind însă introduse preparatele "economice".
"Sanda Marin a rămas o autoritate sigură a zilelor noastre, şi asta nu pentru că reţetele ei au fost mai bune sau mai numeroase decât a altora, ori mai limpede şi mai convingător scrise, ci pentru că Sanda Marin a propus bucătăria cea mai apropiată de tradiþia şi mai ales de realitatea, de posibilitatea românească; cartea ei cu zeci de ediţii e legată în primul rând de ce se găseşte şi deci de ce se mănâncă, de mii de ani, în Carpaţi", declara regretatul Radu Anton Roman.
