Andrei are o poveste de viață din care mulți pot învăța. Este o poveste de voință. Din cei care suferă de sindromul Tourette, nu mulți au curajul de a-și spune povestea.
"Am sindromul Tourette de la vârsta de 6 ani. Am avut nevoie de o perioadă mare de acomodare pentru că e destul de ciudat, ieșit din comun să te întlnești cu cineva și să te întrebe de ce faci așa."
Din păcate, nu există tratament pentru Andrei
"În copilărie am început mult să mă strâmb, apoi au apărut diferite sunete și, după adolescență, au devenit tot mai multe și tot mai dese. A fost mai greu puțin cu persoanele adulte. Ei credeau că fac intenționat. Încă sunt mulți care cred că fac intenționat pentru că sunt unele cuvinte care nu au niciun sens. "
Cum pentru această boală nu există tratament, Andrei a încercat să se integreze cât mai bine în societate.
"Am început să glumesc despre asta și la locul de muncă și atunci mi-am dat seama că pot să fac asta decât să mă plâng. Le accept și le îmbrățișez. Asta a fost cea mai bună metodă. "
Deși are Tourette a lucrat în call center. Lumea îi înțelege situația și îl acceptă așa cum e
"La interviu le-am spus că am sindromul Tourette, că e posibil să zic diferite chestii și totul a fost ok. La call center vorbeam foarte mult și simptomele nu se manifestau așa de mult. Oamenii au fost ok, m-au acceptat. Și oamenii au fost ok cu mine. "
"Sunt cuvinte care rămân, cum ar fi cuvintele obscene, din păcate. Dar am pățit să-mi înjur șeful și să dau vina pe Tourette. În mare parte sunt eu, dar sunt momente când fac mai des și momente când fac mai rar. La Tourette este și o stare de remisie, apoi de agravare, mai ales dacă sunt stresat sau obosit."
