Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleCozonacul... pentru ca formeaza categoria lui aparte, la mii de pofte distanta de prajituri, torturi si fursecuri. Pentru ca avem cu totii o mama, o mamaie sau o matusa care coace cateva tavi la fiecare Craciun, ca sa fericeasca intreaga familie. Cozonacul nostru e plin de amintire: a zilelor din postul Craciunului - cand nu stii cum sa rezisti mirosului de vanilie, a diminetilor de sarbatoare - cand micul dejun e neaparat o cana de lapte cald si o felie de cozonac proaspat, a figurii serioase a matusii care face cruce deasupra aluatului ca sa creasca mai cu spor.
Tuica... pentru ca este un produs obtinut prin fermentarea naturala a prunelor grase
romanesti, bine coapte la ceas tarziu de toamna, pentru ca este aurie si cand imbatraneste devine uleioasa, pentru ca are proprietati terapeutice conservate in butoaie din lemn de dud ori de salcam. S-a demonstrat stiintific: tuica fiarta are un rol important asupra sanatatii in perioada iernii, contribuind la decongestionarea pulmonara, ceea ce duce la scaderea riscului de a face pneumonie.
Dulceata... pentru ca a noastra e dulce si sincera, fara zorzoanele din borcanele cu ambalaje straine („rubarba si ghimbir", „fructe de padure si vanilie de Madagascar", „smochine si fulgi de migdale"). A noastra e „de visine", „de zmeura", de „nuci verzi" etc. - simpla, facuta de multe ori in casa, amestecata cu lingura de lemn si ambalata in borcane cu eticheta scrisa de mana
Pepenii... pentru ca ne lasa gura apa numai cand ne gandim la ei si pentru ca, in august, se inalta movile verzi si galbene la margine de drum, chiar in mijlocul oraselor. Daca intri intr-un magazin din Vest si vezi cum se vand pepenii (la felie, ambalati in tipla), nu se poate sa nu fii mandru de mormanele din pietele noastre. Pepenii rosii sunt singura mancare pentru care simt ca „muncesc" cu adevarat ca sa o aduc pe masa din bucatarie. Iar metoda traditionala de a-i incerca (ii iei in maini si ii apesi intre palme; daca fac „prrr", atunci sunt copti) este unul dintre motivele pentru care o consider pe bunica o superfemeie.
Ouale incondeiate... pentru minutiozitatea detaliului „scris" pe un suport comestibil. Ceara de albine fierbinte este folosita pe post de „cerneala", iar culorile sunt obtinute din plante, adunate cu grija inca din vara, uscate la umbra si pastrate in pungi de hartie la loc uscat pana in joia dinaintea Pastelui. Inainte de incondeiere se pun la inmuiat in putina apa de ploaie, se fierb in bors in care se adauga sare de bucatarie. In mod traditional, galbenul se obtine din frunze de ceapa si de porumb, rosul din frunze de ceapa rosie si radacina de sfecla rosie rasa, iar negrul din coaja de nuc.
Ceramica neagra de Marginea... pentru ca a purtat numele Romaniei prin toata lumea, pentru ca, desi in perioada comunista posesia unei roti de olar era considerata infractiune si multi olari au fost nevoiti sa renunte la acest mestesug, a existat o brigada de rezistenta care a continuat sa practice olaritul pe ascuns, astfel incat astazi, cand totul este automatizat, la Marginea s-a pastrat traditia si vasele se fac in continuare manual.
Radu Anton Roman... pentru ca a spus bucataria romaneasca in 1001 de nopti culinare, pentru ca a insailat povesti cu oameni si locuri printre retete, pentru ca a umblat cu pofta dintr-un capat in altul al tarii si nu a lasat nimic negustat si neinregistrat, pentru ca a abordat proiectul lui culinar cu minte de etnograf si suflet de om, pentru ca datorita lui ne stiu si cei mai aroganti francezi, pentru ca a spus intr-un interviu o strigatura care imi suna in cap de fiecare data cand vine Craciunul: „Miroase a sarmale peste muntii Carpati, miroase a sarmale de-ti vine sa mori".
Branza cu ceapa... pentru ca ne place mult. O ceapa taiata in patru (sau sparta cu podul palmei) si o bucata de telemea de vaca sau oaie (eventual si niste feliute de slanina afumata) sunt mancarea la care n-am renunta pentru toate foie gras-urile din lume.
Papanasii... pentru ca, de pe un platou cu mousse au chocolat, ecleruri, tiramisu si tarte cu fructe, noi tot papanasi cu branza am alege. Neaparat bine prajiti si acoperiti cu multa smantana si dulceata. Sunt desertul perfect iarna, la munte, dupa o zi intreaga petrecuta pe partia de schi; dar sunt buni si dimineata, prajiti sau fierti, ca in Moldova. Daca te simti prea neindemanatic ca sa abordezi o reteta de prajitura, sigur n-o sa ai probleme cu cea de papanasi - ai nevoie doar de branza de vaci proaspata, faina, oua si ulei pentru prajit.
Citeste si alte articole interesante numai pe Good Food!
