Orice părinte vrea ce e mai bun pentru copilul său, dar uneori, din dorința de a-l educa așa cum e corect, ajungem să aplicăm metode care afectează exact ceea ce vrem să protejăm: relația cu copilul. Amy McCready, educator parental explică pentru today.com cinci lucruri aparent banale pe care nu ar trebui să le faci niciodată, dar și ce poți face în schimb.
Da, e adevărat că a crește un copil nu e cel mai ușor lucru pe care-l vei face. Însă este foarte important să fii mereu acolo pentru el, să-l asiguri de toată iubirea și susținerea ta, dar și să-ți recunoști și să-ți îndrepți greșelile. Iar printre cele mai frecvente astfel de lucruri pe care să nu le faci niciodată cu copilul tău se numără următoarele.
Nu-l plăti niciodată pentru treburile casnice
Atunci când plătim copilul pentru a-și face patul sau pentru a spăla vasele, transformăm responsabilitățile zilnice într-un contract de muncă. În loc să învețe că face parte dintr-o echipă care colaborează pentru binele comun, copilul va începe să ceară „răsplată” pentru orice gest de ajutor.
Treburi simple precum a pune masa sau a-și strânge jucăriile sunt oportunități excelente pentru a-l învăța despre responsabilitate, autonomie și contribuție. Atunci când le fac din proprie inițiativă și nu pentru bani, copiii devin mai implicați și mai încrezători în capacitățile lor.
În loc de plată, educatorul parental recomandă validarea verbală: „Mulțumesc că ai ajutat!”, „Mă bucur că ai fost atent și ai strâns după tine!”. Astfel, copilul învață valoarea gesturilor sale din perspectiva relației, nu a recompensei.
Nu-i da niciodată un time-out
Pedeapsa cu „pauza” (time-out-ul) a devenit o metodă populară în multe case. Totuși, ceea ce copilul aude atunci este: „Nu ești binevenit lângă mine când ai un comportament greu de gestionat.” Asta nu face decât să adâncească emoțiile negative și să rupă conexiunea cu părintele, exact în momentele în care copilul are cel mai mult nevoie de sprijin.
Copiii nu au încă maturitatea emoțională de a-și gestiona singuri furia, frustrarea sau tristețea. În loc să fie izolați, ei au nevoie de un adult calm care să le ofere siguranță, înțelegere și ghidaj în procesul de autoreglare emoțională.
În loc de time-out, Amy McCready propune „time-in”: stai cu copilul, validează-i emoțiile („Văd că ești supărat”) și oferă-i un cadru în care poate învăța cum să reacționeze mai bine data viitoare. Asta construiește empatie și autocontrol pe termen lung.
Citește și: Ce este parentingul modern? Parentingul modern vs. parentingul tradițional
Nu-l eticheta
Etichetele de genul „Ești leneș”, „Ești rău”, „Ești neascultător” pot părea comentarii spontane și inofensive, dar ele lasă urme adânci. Copiii își construiesc identitatea și imaginea de sine pe baza a ceea ce le spun adulții importanți din viața lor, în special părinții.
Etichetele negative pot deveni profeții autorealizatoare: dacă un copil aude frecvent că e „obraznic”, va începe să creadă că asta este natura lui și va acționa în consecință. La fel, etichetele pozitive duse la extrem („Ești cel mai deștept”) pot pune o presiune enormă și pot bloca dorința copilului de a învăța din greșeli.
În loc să etichetezi copilul, mai bine descrie comportamentul și exprimă ce ai observat: „Ai ales să nu îți faci tema, hai să vorbim despre ce s-a întâmplat.” Astfel, îl ajuți să se simtă acceptat ca persoană, dar și responsabil pentru faptele sale.
Nu-l obliga să mănânce tot din farfurie înainte de a avea desertul
Forțarea copilului să mănânce tot din farfurie înainte de a primi desert poate duce la o relație nesănătoasă cu mâncarea. În loc să învețe să își asculte corpul și senzația de sațietate, copilul va mânca în exces doar pentru a primi „răsplata dulce”.
Mai mult, desertul ajunge să fie văzut ca o recompensă, iar mâncarea sănătoasă ca o „pedeapsă” pe care trebuie să o suporte. Acest mecanism poate crea dezechilibre alimentare și preferințe distorsionate în adolescență sau la vârsta adultă.
Educatorul parental recomandă să-i oferi copilului posibilitatea de a alege și să respecte când spune că s-a săturat. În același timp, îi poți oferi desertul într-un mod neutru, fără să-l condiționezi, învățându-l astfel să facă alegeri echilibrate.
Citește și: Câte tipuri de parenting există și ce înseamnă fiecare
Nu lovi niciodată
Lovirea copilului, indiferent dacă e vorba de o „palmă la fund” sau o pedeapsă fizică mai severă, transmite un mesaj clar: „E în regulă să rănești pe cineva când nu te ascultă.” Chiar dacă uneori părinții spun că „nu a fost cu răutate”, copilul învață că durerea face parte din relație și din disciplină.
Numeroase studii arată că pedepsele fizice nu ajută copilul să înțeleagă ce a greșit, ci mai degrabă îl fac să asocieze frica cu părintele. Pe termen lung, asta afectează încrederea, comunicarea deschisă și sănătatea emoțională a copilului.
În loc să folosești forța, alege comunicarea, limitele ferme și empatia. Un „Nu este în regulă ce ai făcut, dar te iubesc și vreau să învățăm împreună cum să reacționezi mai bine” este mult mai eficient decât orice corecție fizică.
Depresia postpartum: când începe, cât durează și cum te poate afecta fără să-ți dai seama... 5 lucruri pe care să le faci întotdeauna cu copilul tău: sfaturi de la un educator parental...
