Cat depinzi de copiii tai?

Orice lucru de care ne folosim pentru a primi iubire, a evita tristetea si a ne umple singuratatea poate crea dependenta - chiar si copiii nostri.

Publicat: Miercuri, 08 Decembrie 2010, 00:00 | Actualizat Luni, 02 Iulie 2012, 07:03

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește A1 pe Discover

Daca ei reprezinta singura ta ratiune de a trai, daca nu ai alte pasiuni si preocupari carora sa te dedici, ai putea sa te folosesti de cei mici, fara a fi neaparat constient de acest lucru, pentru a umple anumite goluri in viata ta.

Daca nu ai un partener de viata sau daca relatia cu el nu te implineste, nu aveti o prietenie puternica, o conexiune profunda, atunci copiii devin cei care iti suplinesc nevoile emotionale. Un astfel de comportament este insa daunator celor mici, pentru ca li se impune o responsabilitate prea mare: aceea de a fi cei care le dau un scop adultilor si de care depinde fericirea lor.

In astfel de situatii se pot intampla doua lucruri: fie copiii ajung sa renunte treptat la propria viata pentru ca la varsta adulta sa se ocupe numai de parintii lor, fie sa se simta coplesiti de prea multa responsabilitate si sa devina rebeli, sa se distanteze de parinte pentru a evita rolul care i se impune.

Copiii trebuie sa fie o parte importanta din existenta noastra, insa nu sa reprezinte tot ce avem in viata. Trebuie sa ne asumam responsabilitatea de a gasi lucruri care sa ne implineasca, sa ne faca fericiti, fara a lasa aceasta povara pe umerii altcuiva. Pruncii nostri vor sa stie ca sunt importanti pentru noi, dar nu atat de importanti incat fericirea noastra depinde de ei.

Articolul continuă după reclamă

Fie ca alegem sa avem copii, sau ne decidem sa traim viata fara a avea o familie, decizia este intr-o mai mare sau mai mica masura una destul de egoista. Totusi, in primul caz, ea poate afecta mai multe vieti, de aceea nu este corect sa alegem sa indreptam ce merge prost in viata noastra, prin nasterea de prunci.

Copiii sunt inca din momentul nasterii indivizi care isi apartin lor insisi, nu noua, iar rolul nostru este acela de a-i creste si de a le oferi un camin sigur si plin de iubire. Desigur ca prezenta lor in viata noastra este una plina de beneficii, dar si de griji si este bine sa pastram o viziune echilibrata asupra lucrurilor pe care ni le dorim de la viata si a celor care ne fac fericiti.