Un coleg de breasla a cumparat in primavara, de la un talcioc din Shanghai, un fruct ciudat - un fel de bila acoperita cu un strat de „piele" verde si foarte multi tepi. Din limbajul semnelor folosit cu vanzatorul, colegul meu nu si-a putut da seama ce cumparase.
A inteles semnele legate de gustul extraordinar al fructului, dar nu si de modul de preparare a acestuia. Catva timp mai tarziu, la ore foarte inaintate in noapte, colegul meu a fost informat, de receptionerii hotelului in care eram cazati, care este natura poamei. In tot acest timp, jurnalistul a trait senzatii tari in prezenta fructului, care, odata adus in camera, a inceput sa emane un miros puternic de hoit.
A doua zi am aflat cu totii patania colegului si ne-am dat seama ca este mai sanatos pentru toata lumea daca vom testa aromele orientale in locuri special amenajate, si nu la tarabele din strada.
Un fruct deosebit
Fructul cu pricina se numeste durian, este cultivat in Asia de Sud-Est si poate fi usor recunoscut, date fiind dimensiunile sale foarte mari (30 de centimetri lungime si 15 centimetri diametru, avand o greutate variabila - intre unu si trei kilograme), odoarea pe care o emana si coaja acoperita cu tepi.
Receptionerii ne-au spus ca durian este interzis in multe hoteluri din Shanghai si, in general, din China, din cauza mirosului sau de ceapa stricata sau de sosete transpirate. In Singapore exista chiar indicatoare stradale, care arata ca durianul este interzis in transporturile publice. Fructul a fost descoperit de occidentali in urma cu 600 de ani in regiunile care azi poarta denumirea Brunei, Indonezia si Malaiezia, insa el se consuma aici inca din timpurile preistorice.
In secolul al XIX-lea, biologul britanic Alfred Russel Wallace descria continutul fructului ca avand gustul unei creme de lapte aromate puternic cu migdale. Pulpa, moale si alba, este folosita in bucataria orientala pentru accentuarea anumitor gusturi de prajituri, inghetata, biscuiti, bomboane, cappuccino si chiar salate, iar semintele se pot consuma numai prajite.
Fructul nu trebuie consumat nepregatit, deoarece contine acizi. Exista pareri conform carora durianul nu trebuie consumat niciodata cu alcool sau cafea, deoarece contine sulf intr-o cantitate foarte mare si impiedica ficatul sa-si exercite functiile normale de curatare a toxinelor din organism.
Practicantii medicinei traditionale incurajeaza consumul fructului de catre persoanele racite sau care au febra (bolnavii trebuie sa bea o cantitate oarecare de apa turnata in prealabil in coaja fructului, dupa ce pulpa a fost consumata), precum si de femeile gravide sau de cei care au tensiunea mare.
Sanatos, dar si toxic
Durianul este un fruct bogat in carbohidrati, proteine si grasimi, iar in unele culturi (in Malaiezia, de exemplu), frunzele si radacinile sunt folosite in mod curent in tratamente pentru afectiuni usoare. Unii oameni cred ca durianul are proprietati afrodiziace. In Indonezia exista chiar un proverb legat de „regele fructelor" nascator de iubire: „Cand durianul cade, sarong-urile se ridica", facand referire la fustele purtate de femei si barbati in anumite regiuni ale Globului (intre care Asia de Sud si Sud-Est).
Oarecum asemanator ca forma cu durianul si folosit, totodata, in alimentatia omului (instarit, de data aceasta) este pestele fugu, considerat o delicatesa in Japonia si in Coreea si servit in cele mai scumpe restaurante din Occident. Pestele ocupa locul al doilea in topul celor mai otravitoare vertebrate, dupa broasca aurie otravitoare (folosita de triburile amazoniene pentru confectionarea sagetilor letale).
Desi are carnea foarte gustoasa, el trebuie pregatit cu o atentie deosebita pentru a fi servit, in final, consumatorilor. Chiar si asa - carnea fiind preparata dupa cele mai inalte standarde -, consumatorul traieste senzatii tari, deoarece, de la o imbucatura la alta, va simti, treptat, cum ii amortesc fata si cavitatea bucala. De altfel, exista, la anumite popoare, credinta ca fugu ii poate transforma pe oameni in zombii, adica in morti vii. In Japonia exista bucatari specializati in prepararea pestelui fugu.
Preparare speciala
Pentru a ajunge la aceasta performanta, bucatarii urmeaza un curs de doi pana la trei ani de specializare. La final, ei dau un examen practic, in timpul caruia sunt obligati sa manance ceea ce gatesc. Riscurile sunt mari daca bucatarul nu stie ce face, deoarece ochii, pielea si organele interne ale pestelui sunt imbibate cu tetrodoxina, otrava care duce la paralizarea muschilor, stari de ameteala si de voma, cresterea pulsului, respiratie greoaie, in timp ce omul este constient.
Oricine vine in contact direct cu aceste componente risca sa intre in coma si sa moara, prin asfixiere, sustin specialistii. Moartea survine in cateva minute sau in cateva ore. Oamenii de stiinta au descoperit ca acesti pesti intra in contact cu otrava in timpul procesului lor de hranire, si nu o mostenesc genetic. Fugu se hranesc cu diferite organisme, inclusiv cu unele care contin o anumita bacterie bogata in tetrodoxina. Insa pestii sunt imuni la aceasta otrava, sustin cercetatorii.
Citeste si Jurnalul National
Foto: yebber.com
Incurajeaza copilul sa rada... Studiu: Persoanele active nu racesc...
