În cartea "What's wrong with you", Benjamin Fry vorbeşte despre faptul că emoţiile constituie cel mai mare ajutor posibil în vindecarea traumelor şi că, atunci când ies la iveală, ele trebuie trăite şi eliminate conştient.
Psihologul consideră că, reţinând aceste emoţii şi nedorind să ne ocupăm de ele, suntem mânaţi către evenimente neplăcute repetate continuu, din ce în ce mai puternic, până când învăţăm să dăm drumul supapei emoţionale. El mai spune că atunci când alegem să părăsim o situaţie sau o persoană care ne face să ne simţim rău este pentru că avem o percepţie negativă pe care am proiectat-o asupra ei. Rămase în interior şi neexprimate, emoţiile legate de această percepţie negativă atrag în viaţa noastră oameni şi întâmplări care ne pun iar şi iar în situaţii similare pentru a învăţa să renunţăm la sentimentele care le-au generat.
În opinia sa, prezentul acţionează ca un catalizator; orice formă de comportament al cuiva care ne poartă către o amintire neplăcută din trecut aprinde în noi o scânteie şi generează o anumită reacţie (care nu are nici o legătură reală cu persoana sau situaţia respectivă).
A învăţa să acceptăm emoţiile noastre, chiar şi pe cele negative, cu dragoste, ştiind că am făcut tot ceea ce am putut mai bine şi că ele fac parte din viaţa noastră, şi a înţelege că nu ceilalţi sunt vinovaţi pentru reacţia noastră pot schimba total felul în care îi percepem.
SFATURI
Sugestia lui Fry este aceea de a nu îngropa emoţiile, de a nu le ascunde şi de a nu ne jena de ele, de a nu le judeca, de a nu ne teme de ele şi de a nu le îneca în alcool, dulciuri, jocuri de noroc sau alte excese şi vicii, ci mai degrabă de a le onora atunci când apar, pentru că ele ne ajută să ştim ce anume trebuie schimbat în noi.
Fry are două sfaturi importante pentru vindecarea emoţională: nu este nevoie să credem că emoţiile negative nu sunt folositoare, refuzând să le conştientizăm nu trebuie să schimbăm circumstanţele în care trăim, pentru că ele reprezintă însăşi viaţa noastră, pe care trebuie să învăţăm să o preţuim; lumea exterioară arată în felul în care arată fiindcă noi am organizat-o astfel în mintea noastră, conform percepţiilor personale; a renunţa la viaţa creată de noi e ca şi cum am renunţa la ceea ce suntem.
În viziunea sa, dar şi a scriitoarei Barbel Mohr, emoţiile constituie o forţă extraordinară, chiar dacă sunt negative, şi a învăţa să accesăm forţa degajată de ele poate fi eliberator mai ales în sens spiritual. În cartea "Instant cosmic ordering: using your emotions to get the life you want, now!", Mohr porneşte de la aceleaşi principii şi adaugă un aspect în plus: atunci când ne dăm voie să experimentăm o emoţie, fie ea şi negativă, din plin până la capăt, profund şi concentraţi pe ea, se întâmplă un lucru senzaţional. Pur şi simplu, emoţia se disipează, pentru că este acceptată de noi, este iubită şi primită în inima noastră şi se transformă exact în opusul ei, asemenea extremei yin care se transformă în yang şi invers, ieşind la iveală o emoţie pozitivă, de o forţă fantastică.
Ambii autori recomandă, atunci când avem o emoţie puternică, mai ales dacă este negativă şi am împins-o întotdeauna în colţurile cele mai îndepărtate ale minţii şi sufletului nostru, să o experimentăm în toată intensitatea ei, să nu ne temem de ea şi să o acceptăm cu dragoste, pentru că tot noi am creat-o, pentru a ne proteja într-o anumită situaţie stersantă pentru noi. Aşa cum ne bucurăm din plin, tot aşa să experimentăm şi teama, tristeţea, furia sau vinovăţia, acceptându-le şi exprimându-le cu aceeaşi forţă, pentru a ne elibera cu adevărat emoţional.
Mohr vorbeşte despre puterea emoţiilor noastre ca fiind forţa divină a sufletului pe care îl descătuşăm, conectându-ne complet la sentimentele noastre. Ea explică cum o inimă închisă emoţional nu poate atrage binele şi iubirea atât timp cât posesorul ei nu doreşte să experimenteze toate senzaţiile, alegând să şi le reprime pe unele dintre ele.
VINDECARE
Fry oferă ca soluţii pentru exprimarea emoţională variante ca: lovirea cu putere a unui sac de box (pe care ni-l imaginăm ca fiind persoana care ne-a rănit), strigătele şi urletele puternice, eliberatoare, în mijlocul naturii art-terapia, scrisul, cântatul ca forme de exprimare artistică etc.
Mohr sugerează, pe de altă parte, că e mai bine să te izolezi atunci când apare o emoţie puternică, pentru a fi singur cu ea, pentru a o trăi deplin şi a o simţi puternic în tine, cu toate detaliile ei, cu toate angoasele ei, astfel încât să o poţi elibera total, pentru a trece la stratul următor, care este emoţia pozitivă.
Ea ne face atenţi la gândurile noastre cele mai secrete, cele mai ascunse, la cele mai mari temeri ale noastre, pentru a le aduce cu dragoste la suprafaţă şi a le accepta aşa cum sunt, parte din noi. Mohr explică cum toate sentimentele noastre înnăbuşite aşteaptă uneori zeci de ani pentru a vedea lumina şi pentru a fi iubite de noi. Ea vorbeşte despre interiorul nostru ca fiind aidoma unei oale sub presiune al cărei capac nu vrem să îl ridicăm niciodată din teama de a nu ne confrunta cu acea parte din noi care nu ne place şi ne sfătuieşte, dacă ne dorim vindecarea completă, să ne iubim aşa cum suntem, cu tot cu emoţiile noastre cele mai puţin dorite. Cu cât le respingem mai mult cu atât mai mare devine presiunea internă, generând boli şi contribuind la atragerea evenimentelor neplăcute în viaţa noastră.
În opiniile celor doi, emoţiile sunt latura noastră cea mai puternică, forţa şi puterea care pot fi folosite cu dragoste pentru a ne vindeca sufleteşte.
Tort cu spuma de fructe padure... Citeste etichetele de pe alimente...
