Niciun caine nu este invulnerabil. Patrupedele adulte pot de asemenea pot contracta virusul, facand forme mult mai usoare si care uneori pot trece neobservate. Toate rasele de caini pot fi infectate, dar se pare ca cei din rasa Rottweiler, Doberman sau Pinscher sunt mai sensibili si au mai putine sanse de recuperare.
Parvovirusul canin afecteaza numai cainii si nu poate fi transmis la om sau alte specii. Cu toate acestea, alti catei se pot imbolnavi prin intermediul omului, acesta transportand virusul pe haine sau incaltaminte. Cainii care au fost infectati au doar 50% sanse de supravietuire. Daca supravietuiesc in primele patru zile, ei se vor recupera rapid in marea majoritate a cazurilor si devin imuni fata de virus pentru tot restul vietii. Statistic, fara un tratament adecvat, cei mai multi catei vor muri.
Sursa de infectie cu parvovirus este reprezentata de fecalele cainilor infectati. Parvoviroza a fost frecvent intalnita in locurile cu populatii mari de caini: expozitii, dresaj, canise, magazine de animale de companie, adaposturi de animale, parcuri si locuri de joaca. Cainii care isi petrec timpul in casa sau la curte si nu sunt in contact cu alte patrupede au sanse mult mai mici de a contracta aceasta boala. Din acest motiv, este puternic recomandata instituirea carantinei pana la terminarea schemei de vaccinare. Virusul este usor transmisibil prin obiecte contaminate, cum ar fi custile sau pantofii. Este rezistent si poate ramane in fecale sau in solul contaminat timp de cinci. Desi cele mai multe substante dezinfectante nu il pot distruge, clorul este destul de eficient.
Evolutia clinica imbraca doua aspecte majore: sindromul diareic si sindromul cardiac.
Sindromul diareic (gastroenterita hemoragica) are o perioada de incubatie de la 5 pana 14 zile. Primele simptome sunt depresia, pierderea poftei de mancare, varsaturi, febra si diaree severa. Fecale pot fi de culoare gri, sub forma lichida si sangeroasa. Deshidratarea rapida reprezinta pericolul imediat, acesta survenind datorita varsaturilor abundente si pierderii de lichide prin intermediul diareei.
Sindromul cardiac ( miocardita) poate afecta catelusii in varsta de aproximativ trei luni. Evolueaza fara diaree, deoarece virusul se multiplica rapid in celulele musculare ale inimii. Catelusii se opresc din supt, intra in colaps si mor in cateva minute sau zile. Nu exista un tratament eficient pentru sindromul cardiac iar cateii care supravietuiesc raman cu sechele tot restul vietii.
Diagnosticul este suspicionat pe baza semnelor clinice, caracterelor epizootologice si se confirma prin teste rapide sau ELISA.
Tratamentul trebuie sa fie efectuat intr-o clinica de specialitate, sub atenta supraveghere a unui medic veterinar. El va include fluidoterapie, vitamine, medicatie antiemetica, antidiareice si, mai nou, inocularea unui ser hiperimun care mareste simtitor sansele de supravetuire.
Foarte importanta este preventia. De aceea, vaccinati animalele!
Stire oferita de PetMart.ro
foto: Hepta.ro
Căutare
User
