Urmărește A1 pe DiscoverIn ultimii 10 ani, Taylor si colegii ei au studiat 100 copii, atat de varsta prescolara, cat si de 6-7 ani. In cea de-a doua parte a studiului, pe masura ce ea si echipa au discutat cu grupul de copii mai in varsta, toate presupunerile lor initiale au inceput sa se spulbere pe rand.
Mit: Prietenii imaginari indica un vid emotional
Realitate: A avea un prieten imaginar e doar ceva distractiv.
Nume importante in dezvoltarea copiilor au mentinut mult timp teoria conform careia copiii inventeaza prieteni din motive cam sumbre. Dr. Benjamin Spock afirma in 1945 "daca un copil isi petrece o buna parte din timpul sau zilnic povestind despre prietenii sai imaginari, nu ca parte a unui joc, ci ca si cum chiar ar crede in ei, apare intrebarea daca nu cumva viata lor reala nu este suficient de satisfacatoare...
Daca un copil traieste mai mult in lumea lui inchipuita si nu se intelege bine cu alti copii, mai ales pana la varsta de 4 ani, psihiatrul trebuie sa afle ce lipseste". Chiar si 50 de ani mai tarziu, aceasta teorie era inca sustinuta.
Studiul lui Taylor demonstreaza insa altceva. De cele mai multe ori, prietenii imaginari nu apar dintr-un colt intunecat al mintii unor copii tristi, ci dintr-un loc cu lumina si optimism. Desigur ca o tranzitie de tipul mutarii din oras poate fi catalizatorul. Copilul ramane fara o parte din cunoscutii cu care se obisnuise, dar nu se poate vorbi neaparat de o trauma, ci mai mult de timpul liber pe care il are la dispozitie si pe care si-l umple pentru a se amuza.
Mit: Foarte putini copii au prieteni imaginari
Realitate: Este un fenomen mult mai raspandit decat ai crede.
Taylor a descoperit ca 65% dintre copiii participanti la studiu au avut prieteni imaginari la un moment dat in viata lor. Acest rezultat a depasit asteptarile cercetatorilor.
Mit: Introvertitii sunt mai predispusi sa inventeze prieteni.
Realitate: Este exact invers - cei extrovertiti ii inventeaza.
De fapt acest mit a fost spulberat inca din 2004 de catre profesor doctor Dorothy Singer de la universitatea Yale. Se pare ca acei copii care aleg sa inventeze un prieten au tendinta de a fi mai sociabili si a relationa mai mult decat altii.
Prietenii imaginari pot fi un soarece, un pinguin sau un bebelus. Nu exista nicio categorie in care sa ii poti pune. Fiecare copil se lasa ghidat de propria imaginatie.
Mit: Prietenii imaginari sunt cei care gresesc, sunt cei pe care copiii dau vina cand sparg ei insusi o vaza de exemplu.
Realitate: Prietenii imaginari sunt mai mult modele de viata.
Copiii se gandesc la ce pot face ei si proiecteaza aceste lucruri asupra prietenului imaginar, care de regula are mai multa putere. El este cel care deja stie sa citeasca, sa se catere in copaci, sa mearga pe bicicleta fara rotite ajutatoare. De multe ori, personajul inchipuit este cel pentru care totul este posibil.
Mit: Cand vine vorba de prieteni imaginari, copiii confunda fanetezia cu realitatea.
Realitate: Cei mai multi copii stiu ca prietenii lor nu sunt de fapt adevarati.
Pe masura ce Taylor a discutat cu cei mici despre prietenii lor, copiii au fost cei care s-au asigurat ca adultii inteleg care dintre ei sunt inventati.
Mit: Copiii mari nu au amici inchipuiti.
Realitate: Ei pot continua sa ii aiba si dupa varsta prescolara.
Cei mai multi cred ca astfel de companioni dispar dupa varsta de 4 ani, insa ce i-a surprins pe cercetatori a fost longevitatea. Multi copii continua sa ii pastreze pentru o perioada lunga de timp.
Prietenii imaginari dezvolta creativitatea si capacitatea de exprimare a copiilor
Mai mult, in urma unor studii realizate in Noua Zeelanda, publicate in revista "Child Development" in 2009, a avea un prieten imaginar poate imbunatati capacitatea lingvistica si rezultatele scolare ale copilului.
Este ceva firesc pentru copii sa se foloseasca de noul prieten pentru a-i povesti lucruri sau a se elibera de anumite sentimente.
Studiul a fost realizat de profesorul adjunct Elaine Reese si asistentul Gabriel Trionfi, de la universitatea din Otago si se bazeaza pe analizarea capacitatilor lingvistice a 48 de copii in varsta de 5 ani. Din 48, 23 aveau un prieten imaginar.
Capacitatea lingvistica a fost masurata in contextul capacitatii copilului de a a-si folosi cunostintele de vocabular pentru a nara o poveste reala si una inventata. Rezultatul a fost ca cei care aveau un prieten invizibil au spus povesti mai bune.
Astfel, acest grup a folosit mai multe dialoguri in povestea inventata si mai multa informatie in cea reala, aratand ca stiu sa se adapteze cerintei date. Cercetatorii cred ca acest lucru demonstreaza faptul ca a avea un prieten imaginar il ajuta pe un copil sa-si practice aptitudinile narative.
Iar capacitatile narative ale celor mici sunt un indicator al capacitatilor lor viitoare de a citi, de a produce texte coerente si a se exprima intr-un mod mai complex.
surse: wondertime.go.com
7 obiceiuri care te imbatranesc cu 12 ani... Magiunul de Topoloveni, premiat in strainatate...
