"Puiule, nu o deranja pe mami. Sunt prea ocupata in construirea unui brand"

In mediul rural, unde satul reprezinta marea familie din care faci parte, daca ai vreo problema, tot ce trebuie sa faci este sa il strigi pe vecinul de peste gard si el te va ajuta sa o scoti la capat.

Dar in lumea ce alearga in ritmul metroului, ce zbarnaie in sunetul celularelor la care parca toata lumea vorbeste neintrerupt, internetul este locul unde intalnesti vecinul virtual gata sa iti intinda o mana de ajutor.

Ai o nedumerire? Nu este nevoie sa stie tot blocul. Deschizi calculatorul si cauti in google. Nimic mai simplu. De la articole de specialitate, la site-uri comunitate si bloguri personale, ai de unde alege.

Si daca parerea expertilor apare pe prima pagina a ziarelor, parerile personale ale blogerilor incep sa ocupe primele locuri in topul preferintelor celor care fie cauta informatii despre un anumit produs, un hobby sau pur si simplu vor un pic de entertainment. De ce?

Blogul este locul unde ai acces direct la o parere sincera, a unei persoane neimplicate in tot felul de campanii de marketing ce sunt menite sa te convinga ca detergentul X este cel mai bun.

Pentru America insa, a ajunge in topul celor 150 cele mai influente bloguri este o afacere in care se estimeaza ca vor fi investiti 746 milioane de dolari in 2012, de doua ori mai mult ca in 2007.

Printre blogurile puternice se numara si cateva ale unor mamici care imbina experienta cresterii copiilor cu talentul de a scrie informatii utile, in crearea unui spatiu pe cat de personal, pe atat de adresat intregii lumi care vrea sa il urmareasca.

Titlul "Puiule, nu o deranja pe mami. Sunt prea ocupata in construirea unui brand" a creat o adevarata isterie in America. Poate mai multa decat se astepta autoarea lui.

Dar dincolo de scrisorile deschise adresate celor de la NYT, postari furioase, mesaje si chiar un articol de justificare din partea autoarei pe blogul personal, nu se poate nega faptul ca varianta on-line a ziarului a obtinut foarte mult trafic in urma acestei controverse. Si nici ca articolul a atras destul de mult atentia asupra fenomenului de blogging.

Sunt deja cateva zeci de site-uri, toate facand trimitere catre articolul respectiv, dar si un post in care autoarea textului dezvaluie faptul ca titlul si imaginile apartin celor de la NYT si nu ei. Si chiar daca a trecut ceva timp de la "controversa", subiectul este inca unul fierbinte.

Sa fie problema faptul ca "mommy bloggers" nu sunt in general luate foarte in serios? Daca luam in considerare faptul ca pentru unele femei, o postare pe zi poate genera atatea comentarii incat sa obtina ca un "salariu fix" din ceva ce pentru multe incepuse ca un un hobby, atunci lucrurile sunt destul de serioase.

Dar dat fiind faptul ca lumea bloggerilor si implicit a mamicilor care isi impartasesc din experienta sutelor de necunoscuti este una destul de diversa si in care se poate patrunde foarte usor, este totusi de inteles de ce articolul a aparut la sectiunea de "fashion si life-style" si nu la cea de "business", desi pentru unii, un post nu este un act de amuzament, ci o strategie bine gandita.

Iar a determina un jurnalist sa isi explice textul este o dovada clara de putere. Mamicile blogger au un cuvant de spus in media sociala, iar acest lucru se simte din ce in ce mai mult.

Problema este insa: in ce masura poate fi considerat un hobby sau o afacere ca oricare alta si din ce punct devine exploatarea vietii de familie?

Daca exista un lucru care starneste controverse, este acela ca la fel ca intr-un reality show, multi parinti isi expun copiii prin fotografii, filmulete si istorioare haioase sau jenante, facand din acestia niste mici vedete.

Ar mai fi si faptul ca a fi "mamica" nu este considerat un job in sine, iar a obtine profit din postari cu titlul "Cum a fost prima lui zi la granita" pare de necrezut si neacceptat pentru adeptii afacerilor in stil traditional.

Totodata, imaginea grafica alaturata articolului din New York Times prezinta un grup de femei atat de ocupate cu internetul, incat isi neglijeaza copiii:

Iar acest articol nu este singurul care ar sugera acest lucru. Dar a fost probabil cel care a umplut paharul pentru multe persoane.

Mamele se intreaba de ce un job part-time la o banca este considerat a fi ok si nu se scriu articole condescendente despre acest lucru. Iar dezbaterile si acuzatiile despre cum poti imbina viata de familie cu un serviciu continua.

Un lucru insa este clar: atata timp cat persoanele din spatele acestor bloguri atrag atentia asupra copiilor aflati in dificultate, realizeaza campanii de strangere de semnaturi pentru a face presiuni asupra guvernului, aduna fonduri pentru tot felul de cauze, ridica sau detroneaza bunuri de consum, dar mai ales participa la traninguri despre construirea de brand, s-a depasit deja momentul in care blogul era doar un mod de a petrece un pic din timpul liber.

foto: The New York Times