Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleCred ca e mult mai energizant pentru orice copil sa-l privesti in ochi si sa-i zambesti increzator si admirativ, in loc sa il filmezi indiferent ce executa pe scena. Am vazut tati agitati, cu camera de filmat pe-un umar si aparatul foto pe celalalt, mame usor incurcate de tehnica digitala si de capetele altor parinti, care pierdeau esentialul.
Contactul vizual, sentimentul de admiratie imediata pentru ce face copilul, bucuria de a-l vedea descurcandu-se minunat intr-o situatie poate stanjenitoare pentru un copil timid sau mai putin talentat la cantat si spus poezii... Ador sa urmaresc fiecare deget framantat, fiecare buza muscata, fiecare gest de emotie, caci toate imi spun atat de frumos povestea copilului meu.
Cand mergem la serbare, n-ar trebui sa intarziem nici o secunda si nici sa facem conversatie cu parintii de langa noi - o sa va mire, dar copilul, aflat in culmea unei emotii creative, simte dezinteresul celui venit pentru el si, in loc sa se incarce cu minunile din ochii nostri, isi baricadeaza si mai abitir curajul... La serbare, oricat de multi parinti, bunici, copii ar fi in fata lui, tu, parintele prezent, esti singurul care conteaza pentru copilul tau. Pentru tine are indrazneala de a evolua artistic, pentru tine are emotii, in ochii tai cauta sprijin si-n palmele tale vrea sa-si sprijine capul, dupa.
Obsesia de a ne filma copiii cu toate aparatele moderne ar trebui usor regandita, ca sa nu bifam doar inca o filmare reusita cu copilul, in loc sa adunam in sufletele noastre pereche, inca o emotie reala, puternica... Iubirea inca nu se incarca la priza si nici nu se descarca daca e folosita la maxim... Iubirea, din fericire, inca e despre ochi-in-ochi si suflet-in-suflet, nu despre megapixeli si foldere.
Citeste si Jurnalul National
Sursa foto:
Cum arata femeia fatala... VIDEO! Mos Nicolae a venit mai devreme in Satu Mare...
