Avem un potenţial agricol legendar, dar mâncăm alimente aduse de la mii de kilometri

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

Avem un potenţial agricol legendar, dar importăm mâncare de şapte miliarde de euro pe an! E paradoxul românesc din care pierd şi producătorii, şi consumatorii. Importurile de alimente s-au dublat în numai patru ani. Cumpărăm din supermarketuri carne, peşte şi lactate aduse de la mii de kilometri, în timp ce fermierii români riscă să îşi piardă afacerile.

Cerere există, însă mai mult pentru marfa adusă de peste hotare - în cantităţi tot mai mari. În doar patru ani, s-au dublat practic importurile de carne de vită proaspătă. În timp ce producătorii români bat pasul pe loc. Domnul Baciu creşte 1.300 de vaci, într-o fermă din Călăraşi. De doi ani, nu reuşeşte să crească vânzările, pentru că nu-şi permite să scadă preţul.

ALEXANDRU BACIU, producător de carne şi lapte de vacă: Anglia are ferme specializate. Cheltuiala cu forţa de muncă în Anglia este mai mică. Forţa de muncă în Anglia nu este supraimpozitată, cum este la noi. Şi atunci normal că ăla produce cu preţ mai mic şi vine şi mă concurează pe mine.

La fel se întâmplă şi în cazul lactatelor. Din 2014 până anul trecut, valoarea importurilor a crescut cu 30 de milioane de euro.

Îngrijorător e faptul că şi carnea de porc - de departe preferata românilor - vine într-un procent uriaş de peste hotare. Anul trecut, am importat o cantitate în valoare de peste 500 de milioane de euro. Pesta porcină e de vină, spun producătorii români, care nu mai pot acoperi cererea. Au fost forţaţi să închidă zeci de ferme şi să crească preţurile.

LIVIU IONESCU, crescător de porci: Pentru a ajunge la un gust tradiţional, cu care românul e obişnuit, trebuie să îl creştem cu aceste cereale. Este scump tot ce vedeţi aici pentru că e greu de făcut

Cum sunt avantajaţi fermierii din alte ţări europene? Primesc subvenţii şi pentru animale, şi pentru terenul deţinut. Sau în funcţie de productivitate. La noi în ţară, un fermier care deţine 10 hectare de teren şi 10 oi primeşte tot atâţia bani cât cel care are aceeaşi suprafaţă de teren, dar n-are animale, deci nici cheltuieli atât de mari.

CARMEN AVRAM, europarlamentar: Nu se ţine cont că fermierii noştri nu seamănă cu cei din Vest. Fermierii noştri nu deţin tot pământul pe care îl exploatează. El este şi arendat. Şi această arendă pe care ei o plătesc este cumva egală cu subvenţia pe care ei o primesc acum.

Avem potenţial agricol, dar nu-l fructificăm. În Franţa, animalele stau pe păşuni aproape jumătate de an, nu în ferme. Asta înseamnă cheltuieli mai mici cu angajaţii, energia, gunoiul. Preţul combustibilului folosit şi al medicamentelor este şi el redus. Sunt măsuri de care România e departe.