Razboiul Rompetrol: statul ataca cu conventia de emisiune, kazahii se apara cu ordonanta

Statul roman mizeaza, in conflictul cu grupul Rompetrol, ca instanta de ju­decata va tine cont de prevederile con­ventiei de emisiune incheiate in 2003 intre Minis­terul Finantelor si Rompetrol Rafinare (RRC), potrivit careia compania are posi­bilitatea de a opta fie pentru rascum­para­rea totala a obligatiunilor inainte de scadenta, fie pentru conversia totala a obliga­tiunilor in actiuni.

Conventia de emisiune nu a fost fa­cuta publica, dar o serie de detalii legate de aceasta reies dintr-o de­cizie recenta a Co­misiei Na­tionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), prin care s-a respins contestatia for­mu­lata de Rompetrol la o hotarare an­terioara a Comi­siei, care blo­case pro­cesul de delistare a companiei Rom­pe­trol Rafi­nare de la bursa. „Statul ro­man va con­tes­ta in instanta toate actiunile efectuate de Rom­petrol, care sunt in afara actelor nor­mative in vigoare in Romania si vom re­cupera prin instanta aceste sume", a declarat pre­mierul Emil Boc.

Reprezentantii guvernului spun, de altfel, ca au informat grupul Rompetrol la inceputul lunii august, in momentul in care Rompetrol Rafinare a facut o pla­ta partiala de 54 de milioane de euro, ca odata manifestata optiunea de rascum­parare inainte de scadenta, aceasta nu poate fi decat integrala, potrivit preve­derilor conventiei. Valoarea totala a obli­gatiunilor emise in 2003 era de 571 de milioane de euro.

Din decizia CNVM reiese totodata si faptul ca interesul statului roman in ras­cumpararea totala a obligatiunilor sau in convertirea lor in actiuni la scadenta a con­stituit un aspect retinut si de catre Con­siliul Concurentei intr-o decizie din 2005 privind sprijinul financiar acordat de Ministerul Finantelor pen­tru Rompe­trol Rafinare.

Con­siliul Con­curentei a de­cis la acea data ca „sprijinul finan­ciar ce se acor­da Rompetrol Rafinare Con­stan­ta sub for­ma conver­siei in obliga­tiuni a datoriilor catre bugetul de stat nu con­stituie ajutor de stat, deoarece statul actio­nea­za ca un cre­ditor privat, care ur­mareste recupe­ra­rea crean­tei deti­nu­te".

Tot articolul, in Financiarul