Ziaristul Frederick Kaufman a detaliat anul trecut mecanismul cresterii preturilor in revista Harper si pe site-ul Pri.org. Potrivit calculelor sale, din 2005 pana acum pretul graului a crescut de 4 ori.
El a dat ca exemple Goldman Sachs Commodity Index sau echivalentul acestuia creat de JP Morgan, pentru urmarirea unor marfuri precum grau, petrol, metale si carne. Indexurile au permis tratarea acestora doar ca ecuatii matematice de facut bani, exact invers fata de ceea ce sunt, adica marfuri reale folosite pentru hrana oamenilor.
In 2008, recolta de grau a fost cea mai mare pe care lumea a vazut-o vreodata. Ceea ce inseamna ca preturile ar fi trebuit sa scada. Numai ca pretul a urmat acelasi trend ca si in cazul petrolului, ajuns si el atunci la recordul de 147 de dolari pe baril. Producatorii de acuzau speculatiile cu "barili de hartie", care faceau practic 80% din tranzactii.
La fel si cazul graului. Produsele financiare atasate de el s-au apreciat continuu din cauza ca investitorii nu mai aveau incredere in monedele lumii, afectate de problemele economice si bancile falimentare.
"Graul real divortase complet de graul virtual" scria revista Harper. "Iar Goldman si alti bancheri faceau sume incredibile de bani din graul virtual, in timp ce oamenii nu isi permiteau adevaratul grau". Contractele futures pe marfuri, care sunt practic pariuri pe pretul unui bun peste 3 luni, 6 luni, 5 ani sau alte perioade sunt principalele metode prin care pretul alimentelor creste. Iar sofisticarea financiara actuala a facut ca sa nici nu fie nevoie sa detii tona respectiva de grau pentru care pariezi pretul, ceea ce inseamna ca se pot face speculatii infinite.
La finalul perioadei doar se scade pretul real din estimare, iar diferenta ramane ca profit investitorului sau ca paguba, in functie de cum pariezi.
Tot articolul, in Jurnalul National
