Persoanele cu dizabilități au recurs la măsuri de protejare din cauza celor care îi ating fără să ceară voie: „dacă nu aș fi fost în acest scaun și un bărbat m-ar fi luat pe sus fără acordul meu, aș fi avut o experiență diferită?”

Bronwyn Berg, care locuiește în Columbia Britanică, Canada, a recurs la metode pe protejare a scaunului cu rotile pentru că s-a săturat de oamenii care o manevrau fără să ceară voie. Și nu este singura. O mulțime de persoane cu dizabilități raportează atingeri nedorite, unele luând chiar măsuri extreme de oprire a scaunului.

Berg a început să folosească un scaun cu rotile când a suferit de o afecțiune cerebrală în urmă cu cinci ani. De atunci, a întâlnit deseori cazuri cu oameni care au început să o împingă pe stradă fără să aibă control asupra acestui lucru.

„A fost într-adevăr îngrozitor”, spune ea. În ciuda țipetelor ei, „nici o persoană nu s-a oprit să ajute. M-am gândit la faptul că dacă nu aș fi fost în acest scaun și un bărbat m-ar fi luat pe sus fără acordul meu, aș fi avut o experiență diferită?"

Pentru a se proteja, aceasta a pus pe mânerele scaunului o husă cu ținte ascuțite de metal, astfel oamenii nu vor mai avea tendința de a-i împinge scaunul. Aceste huse au fost făcute de către partenerul ei, Hal, după ce acesta a observat că devine neliniștită ori de câte ori auzea că se apropie pașii.

„Vreau să mă simt în siguranță în lume”, spune Berg. Ea explică că scaunul cu rotile este o extensie a ei înșiși și dacă cineva îl apucă, este la fel ca și când cineva ar prinde-o de corp.

A fi atins sau apucat de un străin fără avertisment sau consimțământ este încă o experiență prea comună pentru multe persoane cu dizabilități. Deși oamenii cred că sunt de ajutor acționând astfel, de fapt nu fac decât să intre în spațiul personal al persoane și poate fi înfricoșătoare.

Persoanele du dizabilități pot avea nevoie de ajutor, însă este indicat ca persoanele străine să-i întrebe dacă doresc ajutorul din partea lor și nu să presupună că au nevoie de el, potrivit BBC.

„Cred că o mulțime de oameni din Marea Britanie intră în panică cu privire la dizabilități”, spune doctor Amy Kavanagh pentru deficiențe de vedere. „Îi face să se simtă penibil și știm că o mulțime de oameni nu vor să interacționeze cu persoanele cu dizabilități foarte mult, așa că intră în panică, iar instinctul lor natural este să-și folosească mâinile și nu cuvintele.”

Dr. Kavanagh a trecut și ea prin această experiență și a realizat cât de incomod se pot simți persoanele cu dizabilități. „Am experimentat brusc lumea ca o persoană vizibil cu dizabilități - și m-a făcut să realizez cât de diferit mă vor trata oamenii dacă mă percep că nu sunt capabilă să fac lucrurile singură."

A fost atinsă în fiecare zi de persoane necunoscute și a tulburat-o atât de mult, încât a început o campanie pentru a evidenția această problemă. De atunci, sute de povești cu atingeri nedorite au fost împărtășite de femei și bărbați cu dizabilități folosind hashtag-ul #JustAskDontGrab - iar unii oferă detalii despre tot felul de lucruri care merg greșit atunci când oamenii fac acest lucru.

Alte persoane cu dizabilități au raportat articulațiile rupte și degetele dislocate, ca urmare a faptului că au fost împinse sau trase, fără a fi consultate. Iar Berg crede că problema apare deoarece persoanele cu dizabilități „inspiră sentimente de milă, vinovăție și teamă”.