Au adus această insectă ca să scape de dăunători, dar planul s-a întors împotriva lor. Acum e o specie invazivă greu de controlat

Urmărește A1 pe Discover

Buburuza asiatică multicoloră a fost introdusă în Statele Unite cu un scop bine definit. Începând încă din 1916, oficialii din domeniul agriculturii au eliberat această insectă, cunoscută din punct de vedere științific sub numele de Harmonia axyridis, în încercarea de a controla afidele, păduchii și alți dăunători ai culturilor, fără a se baza pe insecticide, potrivit The Times of Indias.

A fost o formă atractivă de combatere biologică, însă povestea a luat o întorsătură neașteptată. După ce specia și-a format populații sălbatice la sfârșitul anilor 1980, s-a răspândit rapid în întreaga țară și apoi dincolo de granițe, devenind una dintre insectele invazive din lume.

Potrivit rapoartelor Serviciului de Cercetare Agricolă al Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite (USDA), aceasta poate concura cu buburuzele autohtone și este considerată, în prezent, o specie invazivă în multe regiuni, potrivit sursei citate mai sus.

Citește și: O maimuță nou descoperită e deja pe cale de dispariție. Cum a rămas ascunsă până acum

Un plan menit să îi ajute pe fermieri

Buburuza asiatică multicoloră este originară din Asia, unde se hrănește cu afide și alte artropode cu corp moale. Aceste obiceiuri alimentare au făcut-o atractivă pentru cercetătorii americani din domeniul agriculturii, care căutau metode naturale de combatere a dăunătorilor din livezi, păduri, grădini și culturi agricole.

Afidele pot deteriora plantele prin extragerea sevei, în timp ce păduchii pot slăbi copacii și arbuștii. Prin urmare, un prădător care consuma un număr mare de astfel de dăunători părea un aliat util.

Entomologi federali, ai statelor și din sectorul privat au eliberat Harmonia axyridis în mai multe locații, de-a lungul anilor. Aceste buburuze trebuiau să reducă populațiile de dăunători și, astfel, să diminueze necesitatea utilizării insecticidelor.

În anumite situații, această promisiune a fost îndeplinită, în special în livezile de pecan și pe plantele ornamentale, unde aceste insecte au contribuit la controlul afidelor.

La acea vreme, combaterea biologică era considerată, pe scară largă, o alternativă practică la gestionarea chimică a dăunătorilor. Problema este că ecosistemele sunt complexe, iar o insectă care este folositoare într-un anumit loc se poate comporta foarte diferit după ce traversează granițele, potrivit The Times of India.

Primele populații sălbatice

Deși eliberările au început încă din 1916, primele populații stabile de buburuze asiatice multicolore din Statele Unite nu au fost documentate până în anul 1988.

Acestea au fost descoperite în Louisiana, în apropierea portului aglomerat din New Orleans, departe de multe dintre locurile în care avuseseră loc eliberările planificate, potrivit sursei citate mai sus.

Cercetătorii USDA au observat că pătrunderea accidentală a speciei în țară s-a produs, cel mai probabil, prin intermediul plantelor de pepinieră importate, în porturile din Delaware și Carolina de Sud.

Acest lucru face dificilă stabilirea originii exacte a invaziei. Ceea ce este clar este că, odată ce Harmonia axyridis și-a găsit un punct de sprijin, s-a răspândit rapid în America de Nord și, ulterior, pe alte continente, potrivit The Times of India.

Succesul insectei a fost favorizat de capacitatea sa de adaptare. Poate supraviețui în livezi, păduri, culturi agricole, grădini și zone urbane, hrănindu-se cu o gamă largă de prăzi. De asemenea, se reproduce rapid, dezvoltarea de la ou la adult durând aproximativ 15 până la 25 de zile, în funcție de temperatură și de disponibilitatea hranei. Potrivit rapoartelor, citate de sursa menționată mai sus, aceste caracteristici i-au oferit un avantaj major în noile habitate.

O insectă familiară, dar cu multe înfățișări

Buburuza asiatică multicoloră poate fi dificil de identificat, deoarece aspectul său variază foarte mult. Aripile sale pot avea culori de la negru la galben muștar sau roșu, iar numărul petelor poate varia de la niciuna până la foarte multe.

În Statele Unite, o formă frecvent întâlnită are o culoare de la galben muștar până la roșu și 16 sau mai multe pete negre. Totuși, diversitatea culorilor și a modelelor face ca specia să nu fie întotdeauna ușor de deosebit de speciile autohtone, potrivit The Times of India.

La fel ca alte buburuze, și această insectă trece prin patru stadii distincte ale ciclului de viață: ou, larvă, pupă și adult.

Femelele încep să depună ouă pe plantele-gazdă la începutul primăverii, iar după eclozare larvele încep imediat să vâneze afide și alte organisme cu corp moale.

Atât adulții, cât și larvele sunt prădători activi, ceea ce înseamnă că specia poate avea un efect puternic asupra populațiilor de insecte oriunde devine numeroasă.

Tocmai această eficiență în hrănire a făcut ca buburuza aceasta să fie valoroasă pentru agricultură. Cu toate acestea, apetitul său nu se limitează doar la dăunătorii culturilor. De asemenea, poate pune presiune și asupra buburuzelor autohtone care depind de aceleași surse de hrană, transformând un ajutor pentru agricultură într-o problemă de conservare a biodiversității, mai relatează sursa citată.

Când ceea ce era util a devenit dăunător

USDA descrie buburuza asiatică drept o binecuvântare cu două tăișuri. Rămâne un prădător eficient al afidelor și al altor dăunători, dar a devenit, de asemenea, o pacoste în locuințe și o amenințare pentru biodiversitate.

În țările invadate, Harmonia axyridis este considerată o specie invazivă, deoarece poate concura cu alte specii de buburuze pentru hrană și habitat, potrivit The Times of India.

Harmonia axyridis este mai mare decât multe specii autohtone, foarte mobilă și capabilă să utilizeze o gamă largă de habitate. Capacitatea sa de a găsi hrană în diferite culturi și peisaje îi poate oferi un avantaj atunci când prada este puțină.

Buburuza asiatică mai dispune de mecanisme puternice de apărare. Cercetările USDA arată că aceasta are mecanisme chimice, mecanice și microbiologice de apărare împotriva prădătorilor, care îi determină pe mulți dintre aceștia să îl evite.

Aceste mecanisme de apărare reduc presiunea naturală care, în mod normal, i-ar putea limita numărul, permițând populațiilor să crească și să se răspândească, mai relatează The Times of India.

O specie greu de controlat

Oamenii de știință au studiat dacă prădătorii ar putea încetini în mod natural extinderea buburuzei asiatice. Dovezile sugerează că mulți prădători vertebrați și nevertebrați din regiunile invadate sunt relativ ineficienți în limitarea populației acestei insecte.

Unele păsări și insecte o pot consuma, însă adaptările sale o fac, adese,a o țintă neatractivă sau dificilă.

Parazitoizii, organisme care se dezvoltă pe sau în interiorul unei gazde și, în cele din urmă, o ucid, ar putea reprezenta o posibilă soluție.

Cercetătorii USDA au identificat anumite muște din genul Phalacrotophora ca posibili dușmani naturali, capabili să depășească unele dintre mecanismele de apărare ale acestei insecte, potrivit sursei citate mai sus.

Totuși, cercetătorii subliniază că sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege dacă aceste relații pot reduce în mod semnificativ populațiile la o scară mai largă.

Cazul Harmonia axyridis ilustrează un tipar frecvent întâlnit în invaziile biologice. O specie introdusă într-un nou mediu fără întregul său ansamblu de prădători, paraziți și factori ecologici care îi limitau populația în habitatul de origine se poate dezvolta inițial foarte bine.

În timp, speciile autohtone se pot adapta, iar între organisme se pot forma noi relații, însă acest proces poate dura ani sau chiar decenii și este posibil să nu repare răul deja produs.

Poate fi o problemă și în locuințe

Pentru proprietarii de locuințe, problema cea mai vizibilă apare adesea toamna.

Pe măsură ce temperaturile scad, buburuzele asiatice adulte caută locuri protejate pentru a supraviețui iernii, inclusiv case, magazii și alte clădiri.

Sunt atrase în special de construcțiile de culoare deschisă, precum casele albe, gri și galbene, care pot funcționa ca repere vizuale pentru aceste insecte, potrivit The Times of India.

Aceste insecte nu deteriorează structurile în modul în care o fac termitele sau furnicile. Nu rod lemnul, nu găuresc pereții, nu se hrănesc cu covoare și nu își depun ouăle în interior.

Cu toate acestea, se pot aduna în număr mare în spațiile din pereți și pot pătrunde apoi în zonele locuite în zilele călduroase de iarnă sau de la începutul primăverii, atunci când caută o cale de ieșire.

Atunci când sunt deranjate sau strivite, aceste insecte pot elibera, din articulațiile picioarelor, un lichid galben și urât mirositor, ca mecanism de apărare, fenomen numit sângerare reflexă.

Lichidul poate păta pereții și țesăturile, ceea ce face ca aceste buburuze să fie nedorite în interiorul locuințelor, în ciuda faptului că sunt prădători ai dăunătorilor, potrivit sursei citate mai sus.

Recomandările USDA includ etanșarea crăpăturilor și a fisurilor din exteriorul locuințelor înainte de toamnă și folosirea aspiratorului sau a unei mături pentru îndepărtarea insectelor care reușesc să pătrundă în interior.

Citește și: Albina Lucifer a fost descoperită. Insecta are „coarne de diavol” și se găsește într-un singur loc pe Pământ

Lecțiile unei decizii vechi de un secol

Călătoria buburuzei asiatice multicolore de la un import destinat în mod planificat combaterii dăunătorilor până la o specie invazivă răspândită pe scară largă, oferă o lecție importantă despre necesitatea prudenței ecologice, notează sursa citată mai sus.

Combaterea biologică reduce utilizarea pesticidelor și protejează culturile, însă toate speciile care nu sunt native implică riscuri care nu sunt întotdeauna evidente imediat.

Un prădător poate controla un anumit dăunător, dar, în același timp, poate concura cu speciile autohtone sau poate crea noi probleme în alte zone.

La mai bine de un secol de la primele eliberări în Statele Unite, Harmonia axyridis rămâne atât folositoare, cât și perturbatoare, potrivit The Times of India.

Încă este utilizată în anumite situații agricole pentru controlul afidelor, însă consecințele răspândirii sale au avut un cost pentru buburuzele autohtone și pentru confortul oamenilor în propriile locuințe.

Istoria sa reprezintă un avertisment clar. Chiar și încercările bine intenționate de a ajuta mediul trebuie evaluate nu doar prin prisma beneficiilor pe care le aduc pe termen scurt, ci și prin prisma consecințelor pe care le-ar putea avea pe termen lung, mai relatează sursa citată.