O biserică în mijlocul apelor... Nu e o imagine de-al unui film de Kusturica, ci o realitate din Transilvania noastră unde un sat, situat în Munții Gilău, la altitudinea de peste 1000 m, păstrează și astăzi ruinele unui edificiu sacrificat de către regimul comunist.
Monumentul fantomatic care se ivește din apele învolburate are o istorie zbuciumată.
Biserica a rămas singura mărturie peste timp a unui sat ce adăpostea 1300 de suflete. Localitatea a fost înghiţită de ape, când, în anul 1960 conducerea ţării de atunci a decis construirea unui baraj care urma să acopere satul cu 60 de metri de apă.
În urma acestei nefericite încercări „progresiste” de-a lui Ceaușescu, locuitorilor din Beliș le-a rămas, peste decenii o singură amintire: biserica. Înainte ca biserica să fie înghiţită de ape definitiv, aceasta era vizibilă de orunnde o priveai, fiind construită pe o măgură. Turla bisericii a stat mereu de veghe asupra satului şi a celor pe care îi adăpostea la nevoie şi în zilele de sărbătoare.Astăzi, biserica iese la iveală pe timpul verii, atunci când debitul apei scade.
