Ce le transmite o asistentă SMURD părinților care se urcă la volan: „Dacă mai fac asta, poate fi ultima oară când își văd copiii în viață!”

Urmărește A1 pe Discover

Oamenii care lucrează pe ambulanțele SMURD sunt greu de emoționat. Ei sunt cei care iau primii contact cu cele mai șocante imagini. Oameni răniți, morți, trupuri ce nu mai par umane. Moartea unei copilițe de doar trei ani, ce ar fi putut fi salvată de un singur gest al părinților, a trezit o furtună în sufletul unei asistente: „Poate fi ultima oară când își văd copiii în viață!”

Credea că le-a văzut pe toate, că nimic nu o mai poate emoționa. Însă un accident rutier, în care au fost implicați și doi copii, a făcut-o să își urle indignarea. Aceasta este povestea Anei, care lucrează ca asistentă pe SMURD de zece ani.

„Liniștea zilei mele (aproape) perfecte de duminică e brăzdată de sunetul asurzitor al alarmei. Avem solicitare. Urcăm în ambulanța din care coborâsem cu câteva secunde în urmă. Întreb medicul: “Ce avem?” “Accident rutier!” Se întunecase deja, dar traficul era aglomerat. Pe drum, ni se transmite din dispecerat ca sunt 2 mașini implicate si 5 victime, dintre care 2 copii.”

Când ajunge la locul accidentului, începe să înțeleagă că a nimerit în mijlocul unei tragedii. Mașinile implicate erau distruse. Într-unul dintre autoturisme, pe bancheta din spate, zărește două scaune pentru copii. Goale. Află că unul dintre copii reușise să iasă din mașină, pe propriile picioare.

„Întreb părinții care erau conștienți, în față, încă în centurile de siguranță, dacă sigur aveau doi copii pe bancheta din spate. Cu privirile înmărmurite, în stare de șoc, îmi zic că da, o fetiță de cinci ani cu autism și una de trei ani jumatate. Nu întelegeam cum Dumnezeu ar fi putut să dispară copiii aia din scaunele lor, din centuri. Până sa apuc să verbalizez nedumerirea, tatăl îmi spune că dormeau în scaunele lor fără centuri puse și fixate. Găsim fata de trei ani inconștientă, în stop cardio-respirator, făcută ghem cumva sub scaunul șoferului. Îi punem guler, o așezăm pe targa metalică și începem manevrele de resuscitare în câmp la lumina lanternei.”

În ambulanță, se produce un miracol. În urma manevrelor de resuscitare, inima micuței reîncepe să bată. Urmează o goană nebună către spital.

„Pe drum o țin de mână și o mângâi pe creștet. Mă gandesc că poate mă simte și nu mai e speriată… Mă gândesc ca poate chiar o să se trezească din comă… O privesc și văd pe fața ei pace… Rezistă până la spital, o predăm plini de speranță unui medic din UPU.”

Odată „încheiat” cazul pentru echipajul SMURD, Ana pornește spre bază. Pe drum, sună să afle mai multe detalii despre starea fetiței. Primește vestea de care se temea cel mai mult.

„Cea mică a făcut stop în timp ce era la computer tomograf. Pe imaginile ce au reușit să le obțină până să i se oprească inima se vedea coloana cervicală ruptă, cu măduva secționată. Din nefericire, de data asta inima ei se oprește pentru totdeauna.”

Nu și-a mai putut stăpâni revolta. Asistenta a vrut să împărtășească tragedia acestei familii, ca un avertisment dur pentru părinții care nu conștientizează pericolul inutil la care își expun copiii.

„Spune-le că nu pentru a scăpa de o eventuală nenorocită de amendă ar trebui să pună niște scaune proaste și să pună niște amărâți de copii acolo ca în fotoliul de acasă pentru ca mai apoi să între într-o depășire nebună și să intre frontal în amărâtul care mergea regulamentar pe banda lui și care a fost găsit de noi cu leziuni incompatibile cu viața, iar tu să scapi cu câteva zgârieturi și o fractură de stern de la centură! Spune-le că în momentul în care îi așază altfel decât cum trebuie, poate fi ultima oară când își văd copiii în viață!”

Întregul mesaj al Anei, asistentă SMURD, poate fi citit pe Prințesa Urbană.