Urmărește A1 pe DiscoverGemenii lor în vârstă de 12 ani, Isa și Sheherazad, nu au mers niciodată la școală. În schimb, urmează un mod de învățare bazat pe călătorii, conversații, cărți, profesori particulari, familie și experiențe de zi cu zi.
Povestea lor oferă o perspectivă mai atentă asupra conceptului de „unschooling”, o abordare care ridică următoarea întrebare: educația și învățatul trebuie să respecte un orar și o programă școlară?, notează The Times of India.
Ce înseamnă, mai exact, „unschooling” și prin ce se deosebește de educația la domiciliu
Conceptul de „unschooling” nu înseamnă pur și simplu să îți ții copilul acasă în loc să îl trimiți la școală. Este o abordare în care procesul de învățare are la bază, mai degrabă, interesele, întrebările și experiențele copilului decât o programă școlară prestabilită.
Ipoteza este aceea că un copil poate învăța geografie în timpul călătoriilor, poate înțelege istoria vizitând locuri sau poate explora știința pornind de la curiozitatea stârnită de un lucru observat în viața de zi cu zi, potrivit The Times of India.
Grupul Calcutta Unschoolers, citat de sursa menționată mai sus, descrie această abordare drept o formă de învățare prin intermediul experiențelor de viață, familiei, cărților, resurselor online, bunicilor și comunității extinse.
Deși sunt adesea folosiți ca și cum ar însemna același lucru, termenii de „unschooling” și „educație la domiciliu” nu sunt întotdeauna similari.
„Educația la domiciliu” („homeschooling”) poate avea o programă bine stabilită, cu lecții și obiective academice clare, chiar dacă procesul educațional are loc în afara unei școli tradiționale. „Unschooling” presupune o abordare mai puțin structurată, acordând o importanță mai mare intereselor și curiozității copilului.
Cum arată procesul de învățare în cazul celor doi gemeni și de ce părinții au luat această decizie
Potrivit publicației The Better India, citată de The Times of India, Isa și Sheherazad studiază materii precum matematica, științele, istoria și limbile străine sub îndrumarea unor profesori particulari și folosesc resurse online. Călătoriile sunt, la rândul lor, o parte din educație.
Gemenii au învățat și gramatica limbilor engleză și bengaleză și vorbesc limba marwari, potrivit sursei citate.
Părinții lor spun că scopul nu este eliminarea învățării, ci extinderea acesteia dincolo de sala de clasă. Iftekhar, care a trecut prin sistemul tradițional de învățământ, a mărturisit că și-a dorit ca propriii săi copii să exploreze viața, să descopere ce îi interesează și, în cele din urmă, să își aleagă singuri drumul, conform The Times of India.
Însă, această libertate vine la pachet cu mai multă responsabilitate. Deși această abordare le poate oferi copiilor mai mult spațiu pentru explorare, în același timp, grija cade pe umerii părinților.
Ei au nevoie de timp, resurse, răbdare și capacitatea de a-și da seama dacă interesul și curiozitatea copilului se transformă cu adevărat într-o învățare semnificativă.
De asemenea, mai există și problema obținerii în viitor a unor calificări recunoscute. Potrivit lui Iftekhar, elevii pot obține certificări recunoscute prin intermediul Institutului Național pentru Educație Deschisă din India (National Institute of Open Schooling - NIOS), în timp ce unele instituții de învățământ din străinătate au cerințe diferite de admitere, notează The Times of India.
Este această abordare potrivită pentru fiecare copil?
Depinde de fiecare copil în parte, iar aceasta ar putea fi cea mai importantă lecție a acestei povești.
În timp ce unii copii se pot dezvolta armonios la școală, alături de profesori și alți colegi, beneficiind de rutină și obiective academice clare, alții pot da randament când au mai multă libertate pentru a-și urma interesele, potrivit The Times of India.
Experiența lui Isa și Sheherazad nu arată că un sistem este mai bun decât celălalt, ci că educația poate lua diferite forme, iar orice variantă are nevoie de implicare, structură și o analiză atentă, mai relatează sursa citată.
