Live acumChefi la Cutite
Prime Time 20:00Te cunosc de undeva!

Fărămiță Lambru, ”copilul” Mariei Tănase. ”Abanosule, de ce mă trage, mă, curentul, ai acordeonul spart?”

Fărămiță îi era numele. Lambru, prenumele. Lăutar. În 1951, la 24 de ani, se găsește cu marea Maria Tănase, la Teatrul de Estradă ”Constantin Tănase”, care-l ”adoptă” pe loc. Vreme de peste un deceniu, cei doi vor colinda lumea. Va ”trage” la Electrecord, iar regizorul Francisc Munteanu-l va arunca și pe peliculă, în filmul ”Dincolo de barieră” (1965). Se va stinge la doar 47 de ani, ucis de diabet, de țigări și de tuberculoză

Fărămiță îi era numele. Lambru, prenumele. Lăutar. În 1951, la 24 de ani, se găsește cu marea Maria Tănase, la Teatrul de Estradă, care-l ”adoptă” pe loc. Vreme de peste un deceniu, cei doi vor colinda lumea. Va ”trage” la Electrecord, iar regizorul Francisc Munteanu-l va arunca și pe peliculă, în filmul ”Dincolo de barieră” (1965). Se va stinge la doar 47 de ani, ucis de diabet, de țigări și de tuberculoză

Are ochii încercănați, părul creț, bate într-un sfert de secol de viață. ”Sărut mâna, doamnă, eu sunt Fărămiță Lambru”, zice cu glas tremurat. ”Pasărea măiastră” îl privește drept. ”Mă, știi <<Astă iarnă era iarnă>>?” ”Păi se poate?” Urcă acordeonul pe umeri - e un ”Hohner” de 48 de bași - și dă drumul la treabă. Piesa curge. ”Astă iarnă era iarnă, era iarnă și ningea, măiiii”... ”Fărămiță, ești bun, te iau! Auzi, abanosule, da de ce mă trage curentul, ai burduful spart?” E 1951, Teatrul de Estradă, chiar acolo, pe hol. Maria Tănase, cea mai frumoasă voce a noastră din toate timpurile, tocmai ce l-a...debutat pe Fărămiță Lambru, cel care avea să devină un lăutar faimos. Și, da, burduful de la ”Hohner” e crăpat...

Fărămiță Lambru, ”copilul” Mariei Tănase. ”Abanosule, de ce mă trage, mă, curentul, ai acordeonul spart?”

Fărămiță se trage dintr-o familie de lăutari țigani din București. Tatăl e violonist, Tudor. Cel mic prinde repede, are ”ureche”. Bagă voce, dar se pricepe, bine, și la acordeon. Prin 1949, când își satisface stagiul militar, debutează la o formație. Apoi, niște prieteni îi spun că Maria Tănase caută un acordeonist. Își ia inima în dinți si, la 24 de ani, se prezintă în fața starului. E acceptat pe loc. Din '52 până în '56 rămânea acolo, la ”Estradă”, apoi trece la ”Constantin Tănase”. Peste un deceniu stă aproape de ”Pasărea Măiastră”, Maria Tănase, care-l transformă în cel mai tare rapsod al vremii. În '62 merge la ”Electrecord”, unde trage piese alături de orchestra lui Nicolae Băluță. Maria Tănase se stinge în 1963, dar Fărămiță Lambru și-a luat, deja, zborul. Devine dirijor la Teatrul regional ”Ion Vasilescu” din București.

Fărămiță Lambru, ”copilul” Mariei Tănase. ”Abanosule, de ce mă trage, mă, curentul, ai acordeonul spart?”

Alături de marele Ion Dichiseanu, cel care-l ceartă cu faimoasa replică: ”Mai tare, mă, Fărămiță, mai tare!”, îndemnându-l să cânte

Cântă la nunți, la botezuri, dar merge și în turnee prin Franța (1965 și 1967) ori RDG (1966) sau Italia (1966). Regizorul Francisc Munteanu (”Pistruiatul”, ”Duminică în familie”) îl vede și îl pune alături de marele Ion Dichiseanu, în ”Dincolo de barieră” (1965), pentru a da viață unei cârciumi bucureștene de pe la 1925. Merge mai departe și joacă în ”Tunelul”, apoi în ”Facerea lumii” (1971), alături de Colea Răutu, Liviu Ciulei ori inegalabilul Toma Caragiu. Îl interpretează pe Zavaidoc, primește Ordinul ”Meritul Cultural”, clasa a V-a.

Dar nu se menajează deloc. Fumează mult. Pierde nopți. Tuberculoza dă primele semne. Le ignoră. Are și diabet. La început de decembrie 1974 se simte rău. Nu refuză, însă, niciun spectacol. Se stinge pe 12 decembrie, la 47 de ani. E înmormântat la cimitirul ”Izvorul Nou” din București.

Recomandari