Mulți sunt cei care au auzit de Apostolul Andrei ca ocrotitor al României, dar puțini sunt cei care au citit scrisoarea sfântului către români.
Sfântul Andrei a avertizat neamul creștin despre greutățile pe care le va întâmpina. Aflată la mijloc între Occident și Orient, România se va confrunta cu adevărate provocări.
Acesta vorbește despre clipa în care a pășit pe pământurile dintre Dunări și mare, cu păduri nesfârșite, râuri, munți și câmpii roditoare. Mai mult decât atât, Sfântul Andrei menționează cum a început să construiască Biserica Neamului Românesc.
„Atunci, am văzut că acest popor are o inimă bună și un suflet mare.”
Vorbele acestuia sunt cu adevărat incredibile, iar credincioșii de pretutindeni s-au cutremurat când au aflat ce gândea Apostolul despre români.
„Cimitirele voastre sunt pline de sfinții lui Dumnezeu, neștiuți de nimeni. Gropile comune de pe lângă marile lagăre și închisori comuniste sunt pline de sfinți mărturisitori. Pădurile voastre ascund cruci pusnicești încă necunoscute. Mănăstirile voastre, casele voastre sunt înconjurate de sfințenie.”
Avertismentul acestuia este cât se poate de înfricoșător. Se pare că țara noastră se va confrunta cu adevărate provocări.
„Vă previn că vin zile grele pentru voi, ca neam creștin! Sunteți la întâlnirea dintre Occident și Orient. La mijloc, între materialismul occidental și mistica orientală. Să aveți grijă, ce alegeri faceți!
Drag popor român creștin, măcar acum, în al treisprezecelea ceas, amintește-ți cine ai fost, cine ești și unde poți ajunge. De câte ori vrei să calci dincolo de tradiția ta creștină, gândește-te că un moșneag a plâns pentru tine la marginea mării, acum două mii de ani! Române drag, credința ta s-a născut din lacrimi! Nu da cu piciorul la două milenii de pâine neagră, amestecată cu lacrimi și suferință. Nu lăsa ca evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, a strămoşilor şi a părinţilor noştri, a celor care au apărat de-a lungul a două mii de ani patria şi această credinţă, să fie risipite
Al vostru, Părinte întru Evanghelie, Andrei Apostolul”.
