Cum ar trebui sa arate harta redesenata a Romaniei?

Modificarea Constitutiei impusa prin referendumul din 2009 agita tot mai mult spiritele intr-un domeniu ce parea uitat. Nu de mult, in Senat s-a adoptat tacit propunerea UDMR privind reorganizarea administrativ-teritoriala a tarii. Gaz peste foc. Despre regionalizarea teritoriala a Romaniei am cerut opiniile unui cercetator stiintific, prof. univ. dr. Ion Iordan, cu multe lucrari privind structurile administrativ-teritoriale din Romania.

I: Domnule profesor, cat de necesare sunt modificarile administrativ-teritoriale cerute in prezent de unii politicieni, cu ocazia modificarii Constitutiei si, implicit, legate de infiintarea unei "Comisii de revizuire a Constitutiei"?

– Aceste "cereri" sunt axate pe un proces de regionalizare, adica pe delimitarea de regiuni administrative – dupa mine, de recentralizare, cu "pretentii" de autonomie totala politico-economico-sociala –, ceea ce ar incalca direct si efectiv prevederile constitutionale vechi, actuale si de viitor ale Romaniei si n-ar constitui prin acest proces de "centralizare" o necesitate si nici macar un factor pozitiv administrativ.

I: In esenta, ce reprezinta modificarile administrativ-teritoriale?

Articolul continuă după reclamă

– Modificarile administrative privind teritoriul romanesc, numite deseori "imbunatatiri", au avut loc de multe ori in decursul istoriei, fiind legate cu precadere de evolutia si de situatia structurilor social-economice ale tarii, avand insa si evidente conotatii politice. Idei de restructurare administrativa au fost frecvente in toata perioada postbelica, mai ales dupa 1989, la inceput pentru a face o reparatie legata de modificarile din 1950-1968, cand au fost desfiintate judete si comune cu puternice semnificatii romanesti, au fost schimbate denumirile multor localitati cu incontestabile valori geografico-toponimice, amintind cu aceasta ocazie motivatia infiintarii in 1990 a "Ligii judetelor, comunelor si satelor abuziv desfiintate", dar organele politico-administrative de atunci au ignorat complet demersul "Ligii".

A urmat o perioada in care s-au manifestat si s-au exprimat opinii, mai ales de catre oameni politici si de organizatii politice, care insa aveau continut nepotrivit, neadecvat, respectivii fiind ignoranti in materie, ultimul exemplu, concludent, fiind propunerea UDMR de regionalizare a intregii tari, printr-un proiect de lege. Cele 16 regiuni, inglobate in cinci macroregiuni, delimitate de UDMR, nu au nici un fel de argumentatii stiintifice si ridica un mare semn de intrebare privind rolul unui organism politic etnic de a regionaliza teritoriul Romaniei.

I: La ce se refera opiniile pe care le considerati neadecvate, nepotrivite?

– Ideile cu continut politico-juridic pot fi acceptate sau discutate, dar stabilirea si delimitarea unitatilor teritorial-administrative inseamna actiuni cu caracter stiintific de specialitate bazate pe criterii fundamentate stiintific si legate de particularitatile fizico- si economico-geografice locale si regionale.

I: In acest sens, care ar fi criteriile stiintifice de baza pentru delimitarea corecta teritoriala si functionala a structurilor administrative – macro si mini?

– Particularitatile fizico-geografice – cu precadere relief si retea hidrografica – si socio-economico-geografice – geografie istorica si toponimie geografica, structuri demografice, caractere teritoriale si functionale ale asezarilor omenesti, dispersia si indicele de atractivitate demografica si economica privind localitatile urbane si rurale, structuri geografice socio-economice: activitati industriale, utilizarea geografica a terenurilor, transporturi si cai de comunicatie, invatamant, cultura, ocrotirea sanatatii, turism etc.

Actiunea de restructurare administrativa trebuie sa realizeze, intr-o masura cat mai mare, si "reparatia" privind modificarile abuzive administrativ-teritoriale efectuate in perioada 1950-1989, prin reinfiintarea judetelor si comunelor desfiintate, includerea in nomenclatorul oficial al localitatilor a satelor desfiintate – consemnate in decretele timpului ca "inglobate", ele existand, in realitate, teritorial si functional –, redarea denumirilor schimbate, care, aproape in totalitate, aveau puternice semnificatii locale istorice, geografice si socio-economice.

I: Ce trebuie sa cuprinda o structura administrativa pentru viitorul imediat?

– Entitati teritoriale relativ mici, adica o revenire partiala la structurile din 1945 si la cele din 1966, pentru a se realiza o descentralizare si o autonomie reale in cadrul unei administratii unitare la nivel national, desi sunt voci care, pe baza interpretarii subiective a rolului finantelor publice strict locale, dar si a celor nationale sau europene, precum si pe sustinerea necesitatii ca o comuna sa aiba multe mii de locuitori – conditie: chiar 10.000 –, fara sa aiba in vedere importanta decisiva a "dispersiei" teritoriale a asezarilor omenesti, cer cu insistenta reducerea masiva a numarului de comune si judete. Ironic, as putea spune ca in viziunea acestora, multi cu frecvente prezente publice de influenta media, Romania ar trebui divizata administrativ in cateva regiuni, sa fie desfiintate judetele, iar comunele sa aiba intinderi cat mai mari si zeci de mii de locuitori.

I: Pe baza opiniilor dvs. si a cunostintelor de profil, folosindu-va de indicatorii pe care i-ati mentionat, cum vedeti o viitoare harta administrativa a Romaniei, in legatura cu necesitatile actuale, dar si cu un rol benefic socio-economic?

– Tinand cont de traditie, de criteriile expuse si de curentul actual de infiintare a regiunilor ca macrounitati administrativ-teritoriale, dar avand in vedere si prevederile constitutionale – "Teritoriul este organizat sub aspect administrativ in comune, orase si judete; in conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii" –, aici as propune, ca modificare, introducerea unor precizari calitative si aplicarea lor in teritoriu: comunele din imediata apropiere a marilor orase, legate strans prin relatii socio-economice de oras, sa fie declarate comune suburbane, iar satele, care in structura oficiala actuala sunt considerate ca apartinand oraselor – adica, structural fac parte din categoria orase –, sa fie incluse in aceste comune suburbane.

Ca macrounitati teritoriale, fara organisme centrale de conducere administrativa si fara conotatii administrative, cum sunt in prezent asa-numitele "regiuni de dezvoltare", si in raport cu cele sustinute in trecut cu regionalizarea, consider ca se poate reveni la delimitarea teritoriala a celor opt regiuni-provincii istorico-geografice ale Romaniei, de traditie, folosite nominal inca destul de frecvent in prezent in diferite medii stiintifice si socio-culturale, la nivel national si international, precum Bucovina, Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Crisana-Maramures, Transilvania, care indeplinesc la scara macroteritoriala criteriile mai sus mentionate si care sa ia locul actualelor regiuni de dezvoltare.

I: Puteti sa ne prezentati continutul notiunilor de unitati administrativ-teritoriale cu traditii si semnificatii romanesti?

– Judete: unitati administrativ-teritoriale, cu dimensiuni diferite, stabilite in general in functie de particularitatile geografice, teritorial-istorice si social-economice, ingloband mai multe localitati urbane si rurale, dispunand de un insemnat potential de resurse naturale si umane si beneficiind de autonomie social-culturala si economica. O situatie speciala o prezinta Capitala tarii, care, desi este un organism teritorial unitar, cu functie nationala, este divizata nepotrivit, din punct de vedere administrativ, in sase entitati numite sectoare, cu regim politico-administrativ de orase, avand consilii proprii si primari.

De aceea, orasului-capitala Bucuresti, cu rang de municipiu, impreuna cu viitoarea sa zona metropolitana, trebuie sa i se atribuie, ca si pana acum, regimul administrativ de judet. Alte probleme cu caracter politico-juridic pot fi abordate de Comisia constitutionala. Am numit si delimitat teritorial aceasta inedita unitate administrativa – Districtul Bucuresti, avand ca subdiviziuni – nu subunitati cu rol de entitati administrativ-teritoriale – cele sase sectoare si zona metropolitana.

Orase: entitati administrative de baza cu caracter urban, avand o apreciabila dezvoltare economica, social-culturala si edilitar-gospodareasca, cu functiuni, in general, industriale, comerciale, culturale si de servicii, eventual politico-administrative, fiind alcatuite in mod corect si normal dintr-o singura localitate. Continutul notiunii de localitate este gresit inteles de multi dintre cei care se implica in actiuni cu profil administrativ. In foarte multe cazuri – consider nemotivat – orasul are in componenta si localitati rurale, un fel de sate orasenesti. Oraselor cu o dezvoltare intensa a activitatilor industriale, sociale, culturale, de invatamant si de ocrotire a sanatatii, comerciale si de transport, cu dotari complexe edilitar-gospodaresti, de regula si centre de convergenta teritoriala si politico-administrativa li se poate atribui calitatea de municipiu. De asemenea, si in structura marilor orase, metropolele tarii, se pot delimita si organiza, ca parti componente ale oraselor respective, zone metropolitane.

Comune: entitati administrative exclusiv rurale, in majoritate cu functii agricol-zootehnice, o mica parte avand si activitati prioritar industriale sau de servicii, in componenta carora intra un numar foarte diferit de sate – ajungandu-se la 40 de sate in Cornereva, judetul Caras-Severin, sau la 39 in Vidra, judetul Alba; sapte la suta din numarul de comune sunt formate dintr-un singur sat, resedinta comunei, primaria, fiind intr-unul din sate. In acest sens, a nu se face confuzie intre localitatea de resedinta si comuna ca unitate administrativa. In prezent, multe comune au un numar neadecvat de sate, in foarte multe cazuri cu distante relativ mari intre ele, ceea ce genereaza dificultati de gospodarire si animozitati sociale.

I: Ce asteptati de la comisia care se va ocupa de modificarea Constitutiei actuale?

– In componenta colectivului sau subcomisiei care va aborda problema modificarilor administrative sa predomine net specialisti cu activitati si preocupari concrete in domeniu, cunoscatori ai problemelor in cauza, ai taxonomiei si notiunilor privind regionalizarea teritorial-administrativa. Opinez pentru "reparatia" unor repere istorice si geografice de traditie ale Romaniei, pentru necesitatea de realizare a unor structuri administrativ-teritoriale care sa constituie entitati teritoriale cu rol si functionalitati benefice in cadrul "statului romanesc", sa gaseasca si sa aplice parghii de realizare privind prosperitatea social-economica in etapa actuala si de perspectiva imediata, sa creeze cadrul de progres economic si social prin care sa se impuna, cu toata fermitatea, respectarea stricta a normelor legate de gospodarirea locala, de administrarea eficienta a bugetelor locale si a investitiilor, de revizuirea aparatului functionaresc.

Principalele situatii administrative din trecutul interbelic si postbelic al Romaniei:

1938

Romania Mare (dupa Legea din 1926, dupa Recensamantul din 1930 si dupa Legea din 1936)

Tinuturi – 10

Judete – 71 (56 in actualul teritoriu)

Plasi – 429

Orase – 179

Comune – 4.314

Sate – 15.981

1952

Romania postbelica

Regiuni – 16 si 1 oras republican