Evenimentul ce avea să înceapă sfârșitul celui de-al doilea război mondial a fost devastator. Află care au fost efectele atacului cu bomba de la Hiroshima din articolul de pe a1.ro.
Ziua de 6 august a rămas în istorie ca fiind ziua în care, în 1945, în timpul celui de-al doilea război mondial, bombardierul american Enola Gay a lansat prima bombă atomică, denumită Little Boy, asupra orașului japonez Hiroșima. În jur de 70.000 de persoane sunt ucise instantaneu, și câteva zeci de mii de oameni mor în anii următori de arsuri și de radiații. Astfel, această zi a fost numită Ziua Hiroshimei, fiind proclamată Ziua mondială a luptei pentru interzicerea armei nucleare.
Bomba de la Hiroshima – Scurt istoric
La 6 august 1945, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aviația americană lansa prima bombă atomică asupra localității japoneze Hiroshima. Armele nucleare s-au folosit împotriva oamenilor doar de două ori, și anume în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial, când S.U.A. au aruncat câte o singură bombă atomică cu fisiune asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki.
Primul eveniment a avut loc în dimineața zilei de 6 august 1945, când Statele Unite ale Americii au aruncat un dispozitiv tip pistol, cu uraniu, cu codul „Little Boy” (Baiețelul), asupra orașului Hiroshima. Al doilea eveniment a avut loc după trei zile, la 9 august 1945, când un dispozitiv tip implozie, cu plutoniu, cu codul „Fat Man” (Grasul), a fost aruncat asupra orașului Nagasaki.
Norul, sau „ciuperca” acestei bombe s-a înălțat mai mult de 18 kilometri deasupra hipocentrului exploziei. Folosirea acestor 2 bombe, din care a rezultat moartea imediată a aproximativ 100.000 – 200.000 de oameni (majoritatea civili) și chiar și mai mulți cu trecerea timpului, a fost și rămâne controversată. Criticii spun că a fost un act de omucidere în masă inutil, în timp ce alții sunt de părere că de fapt s-a limitat numărul de victime de ambele părți prin grăbirea sfârșitului războiului și evitarea unor lupte sângeroase pe teritoriul Japoniei.
De atunci, pe glob au fost detonate peste 2.000 de arme nucleare cu scop de testare. Pe lângă folosirea lor ca arme, explozivele nucleare au fost testate și folosite și pentru diverse scopuri nemilitare: minerit sau construirea de canale. În prezent, singurele țări recunoscute oficial ca puteri nucleare sunt Statele Unite ale Americii, Rusia, Marea Britanie, Franța, China, India și Pakistan. Rusia a moștenit armele de la Uniunea Sovietică.
Bomba de la Hiroshima – Mărturiile celui care a lansat bomba
În acea zi, 70% din clădirile oraşului au fost rase de pe suprafaţa pământului, iar circa 70.000 de oameni au murit pe loc.
"Eram nerăbdător să o fac. Voiam să fac totul pentru a îngenunchea Japonia. Voiam să-i omor pe nenorociți. Asta era atitudinea SUA atunci. Sunt convins că am salvat mai multe vieți decât am luat", a mărturisit ulterior colonelul Tibbets.
După lansarea "băiețelului", Tibbets a pilotat imediat avionul numit după mama sa departe de zona de impact. Jos, militarii își făceau înviorarea de dimineață, navetiștii se îndreptau în viteză, pe jos sau cu bicicleta, spre slujbe, iar femeile și copiii se învârteau prin fața caselor, fără să bănuiască ce avea să se întâmple. 43 de secunde mai târziu, o explozie nemaiîntâlnită a aprins cerul dimineții, când "baiețelul" a căzut pe un câmp de paradă unde se pregăteau militarii japonezi. Enola Gay a fost zguduită de suflul exploziei, deși se afla la o distanță relativă de locul unde a căzut bomba.
După ce al doilea suflu al exploziei a zguduit avionul, Tibbets a privit înapoi la dezastrul provocat de bombă. "Orașul era ascuns de acel nor îngrozitor...fierbea, se umfla ca o ciupercă, teribil și incredibil de înalt", și-a amintit Tibbets cum arăta, din aer, explozia de 15 kilotone (exchivalentul a 15.000 de tone de TNT).
La sol, ceea ce fusese un oraș ca un stup, vibrând de energie și viață, a devenit instantaneu un oraș mort. Ceasul s-a oprit pentru totdeauna la ora 8:16.
"Deodată, o lumină puternică m-a speriat - apoi încă una. Așa de bine îți amintești marunțișurile - îmi amintesc cum o lanterna de piatră din grădină s-a aprins cu putere și m-am gândit dacă nu cumva aceasta lumină era cauzată de o aprindere sau de scânteile de la un troleu care trecea atunci. Umbrele din grădină au dispărut. Ceea ce cu o clipă înainte era așa de luminos și însorit era acum întunecat și cețos. Prin spiralele de praf abia am văzut o coloană de lemn care susținuse un colț al casei mele. Se înclina aiurea", își amintește "momentul zero" doctorul Michihiko Hachiya, un supraviețuitor al urgiei.
La câteva zile după deflagrație, doctorii au început să vadă primele simptome ale iradierii la supraviețuitori. Rata mortalității a început să crească, pe măsură ce supraviețuitorii care păreau că își revin cădeau pradă acestei noi afecțiuni.
Abia după trei-patru săptămâni, a început să scadă numărul morților în urma iradierii nucleare. Cei care au trecut și peste perioada de opt săptămâni agonizante în care s-a murit pe capete în urma iradierii aveau să trăiască toată viața sub spectrul cancerului declanșat de expunerea la radiații și, bineînțeles, cu efectele psihologice ale acestui atac.
Bomba de la Hiroshima – Efectele atacului
Cazurile de leucemie au crescut
În anii ce au urmat, oraşele au devenit o ţintă a leucemiei, acesta fiind cel mai îndelungat efect, ajungând la apogeu în anul 1950. De asemenea, a crescut riscul apariţiei şi altor tipuri de cancer, printre care cel tiroidal, cancerul de plămâni şi cancerul de sân. Primul caz de cancer tiroidal a fost făcut public abia în anul 1957, cancerul de plămâni a fost pus în corelaţie cu explozia atomică încă de la începutul anilor 1950, iar în anul 1972 s-a estimat că în jur de 3.800 de persoane au murit din cauza acestui tip de cancer. În ceea ce priveşte apariţia cancerului de sân, femeile cu vârsta cuprinsă între 22 şi 30 de ani fiind cele mai predispuse.
S-a estimat că riscul apariţiei cancerului în cazul unei persoane care a fost expusă acestor radiaţii este de 3 ori mai crescut decât în cazul uneia care nu a intrat în contact cu acestea.
Apariţia cataractei
Cataracta apare atunci când pupilele devin înceţoşate. Poate dura până la câţiva ani până când aceasta se dezvoltă, iar primul caz de cataractă a apărut la 3 ani după acest nefast eveniment. Vârsta şi distanţa faţă de locul exploziei sunt factori cruciali în ceea ce priveşte dezvoltarea acesteia.
Apariţia cicatricilor cheloide
În anul 1946, această afecţiune a început să se dezvolte. Aceasta se manifestă prin apariţia în locul unei cicatrici a unei umflături, crezându-se că apare din cauza radiaţiilor. Aceasta este similară unui crab, având aceeaşi formă. Populaţia care trăieşte la distanţa de aproximativ 1 kilometru faţă de explozie prezintă un risc de 60% de dezvoltare a acestora.
Anemia a devenit tot mai frecventă
Anemia este o boală care se manifestă prin faptul că organismul nu creează destule globule roşii, iar efectul acesteia poate dura până la 10 ani în cazul anumitor pacienţi.
Complicaţii apărute la naştere
În Nagasaki s-a înregistrat o rată crescută a mortalităţii infantile şi a nou-născuţilor decedaţi. Studiu a fost realizat prin monitorizarea a 98 de femei însărcinate dintr-o zonă aflată la 2 kilometri de epicentrul exploziei. Mai mult, studiul a demonstrat că unul din 4 bebeluşi ai căror părinţi au supravieţuit exploziei prezintă dizabilităţi cognitive. Dezvoltarea normală a acestora este afectată, mulţi dintre aceştia având o înălţime sub medie sau suferind de microcefalie, o afecţiune în care mărimea capului este mai mică decât în mod normal.
Citește și:
Sursă foto: rador.ro
