Idei lansate si uitate in sertarele Guvernului

- Impozitarea cu 90% a salariilor care depasesc 8.000 de lei, in sistemul bugetar
- Decontarea unui procent din bonurile fiscale eliberate persoanelor fizice
- Fiecare institutie publica sa posteze lunar pe site-ul oficial salariile angajatilor din subordine
- 20% din PIB doar pentru infrastructura
- Depolitizarea administratiei publice locale
- Reorganizarea administrativa

De exemplu, pe 1 aprilie 2009 pre­mierul Emil Boc anunta ca guvernul are in vedere o taxa de solidaritate, care va fi aplicata obligatoriu pentru toate retri­butiile din sistemul bugetar care depa­sesc 8.000 de lei. Ca plafon era luat sala­riul seful statului.

„Toti cei care, de la stat, au venituri peste salariul prese­din­telui Romaniei, venituri care sunt peste 80 de milioane, vor fi taxate cu 90%. Daca cineva de la stat castiga din diverse surse 150 mil. lei vechi, dife­ren­ta de la 80 de mi­lioane pana la 150 de milioane, res­pec­tiv 70 de milioane, va fi taxata cu 90%", explica seful Executi­vului la mo­men­tul respectiv. Acesta preci­za ca nu este vorba de o taxa, ci „este in fapt o con­tributie de solidaritate care va merge intr-un fond special din care guvernul va putea sa asigure sprijin salarial pentru cei cu salarii mici, astfel incat sa putem proteja in societate categoriile cele mai vulnerabile in aceasta perioada de cri­za". Emil Boc a anuntat chiar ca va emite o ordonanta de urgenta in acest sens, cu valabilitate un an.

Subiectul a fost dez­batut in mass-media cateva saptamani, insa guvernul nu a mai luat nicio decizie. Un an mai tarziu, in luna mai 2010, de la Palatul Cotroceni a fost lansata o idee similara, care presupunea crea­rea unui fond de solidaritate. Con­tribu­tiile urmau sa fie facute benevol, de ministri, parlamentari si orice persoana care dorea sa ajute bugetul de stat.

Din nou, subiectul a generat ample dezbateri pro si contra. Seful statului a anuntat ca isi va dona salariul, iar Elena Udrea, ministrul Dezvoltarii Regionale si Turismului, declara ca atat ea, cat si „foarte multi" dintre colegii de Cabinet au decis sa doneze salariile pe care le vor incasa pana la sfarsitul anului.

Unii parlamentari democrat-liberali propu­neau chiar extinderea directivei la ni­ve­lul intregului Legislativ. Si aceasta idee a fost repede data uitarii. Periodic, Minis­terul Finantelor a mai publicat cate o lista cu persoanele care au donat bani, insa numarul acestora a fost tot mai mic, cu trecerea timpului. In plus, nici acum nu se stie foarte clar ce s-a intamplat cu sumele respective, cum au fost cheltuite.

Termen de aplicare: „cel mai tarziu de la 1 ianuarie 2011"

In iulie 2010, premierul Emil Boc a anuntat ca Executivul are in vedere o serie de masuri pentru combaterea evaziunii fiscale. Una dintre aceste masuri prezentate viza bonurile fiscale. Seful Executivului explica: „Toti cei care vor avea bonuri fiscale adunate, peste un anumit sau pana la un anumit plafon, vor beneficia de o prima din acea suma de bani pentru a putea sa-i incurajam sa ceara bon fiscal la diversele produse care se vand in Romania - de la paine pana la lucruri foarte scumpe, pentru ca, din nefericire, o forma a evaziunii fiscale este si aceea ca nu se da bon fiscal", explica premierul in data de 24 iulie 2010. O zi mai tarziu, acesta a revenit cu date noi: „Pot sa va spun ca aceasta experienta s-a mai regasit in UE, in Grecia.

(...) In primul rand, se va stabili un plafon in suma de bani pana la care se pot aduce bonuri fiscale si, doi, se va stabili un procent din acele bonuri fiscale care se returneaza oamenilor, intr-o forma sau alta". Emil Boc avansa si o data concreta de la care va fi aplicata masura respectiva: „Acum se analizeaza la Ministerul Finantelor. La 1 septembrie vom avea forma finala a actului normativ. (...) Obiectivul meu ar fi ca masura sa intre in vigoare incepand cu trimestrul IV al anului 2010, cel mai tarziu de la 1 ianuarie 2011".

Nu se stie daca masura poate sa dea rezultate, intrucat nici pana azi nu s-a mai auzit nimic de un raport elaborat de MFP pe acest proiect. Tot de la Finante a asteptat Executi­vul o solutie si dupa ce a decis impo­zi­ta­rea drepturilor de proprietate inte­lectuala. Normele de aplicare a ordonantei de urgenta au generat o serie de nemul­tu­miri, intrucat erau ambigue si con­tra­re legislatiei in vigoare. De altfel, atat unii ministri, cat si specialisti din MFP au recunoscut ca OUG a fost luata in ma­re graba, fara o evaluare, de unde si dificultatile intampinate in elaborarea normelor de aplicare a ordonantei.

Alte proiecte au fost transpuse in legi, dar in alta forma decat cea prezentata initial. In aceasta categorie intra Legea salarizarii unitare, Codul Muncii, Legea educatiei. In toate aceste cazuri au fost in­fiin­tate comisii in care trebuiau con­sultate, dupa caz, partile implicate: patro­nate, parteneri sociali, universitati.

Cu pretextul ca negocierile bat pasul pe loc, Executivul a adoptat aceste proiecte in forma pe care a crezut-o de cuviinta, prin asumarea raspunderii in Parla­ment. Cea mai noua idee lansata de Pu­te­re este cea privind reorganizarea ad­ministrativ-teritoriala. Din cauza neintelegerilor din coalitia de guverna­re, subiectul a fost amanat pentru la toamna. Intre timp, s-a revenit la pro­bleme precum necesitatea depolitizarii administratiei publice ori restruc­turarea agentiilor guvernamentale.

Sursa: Financiarul