Despre partide si despre cum fac politicienii politica in perioada de criza
Cat de sifonate vor iesi partidele din aceasta criza?
Nu se poate pune problema la modul general pentru ca partidele nu se afla in aceeasi situatie. O parte din ele sunt la Putere si altele in Opozitie. Prin urmare, cele mai afectate partide de criza sunt cele care se afla la Putere, in actuala coalitie de guvernare. S-ar putea confirma o tendinta care se manifesta de mai multi ani de zile care sa le afecteze pe toate in sensul de scadere dramatica a participarii la vot. Dar, altminteri, este un joc in care unii castiga si altii pierd. Sigur ca alegerile vor arata in ce fel.
Credeti ca in afara de retorica din ce in ce mai cliseizata, mai deficitara din punct de vedere al substantei discursive, politicienii vor fi capabili sa inteleaga ca este o perioada in care interesul general sa nu fie abandonat?
Problema interesului general in Romania e putin cam nedefinita si exista doar anumite linii de, sa zicem, consensualitate care au fost legate de integrarea in NATO si integrarea in Uniunea Europeana. In rest, nu se poate vorbi despre o perceptie comuna cu privire la interesul general. Nici nu au existat niste preocupari in acest sens, comparabile cu ceea ce a fost in SUA cand, inca din primii ani postbelici, ganditori precum Irving Kristol au inaugurat revista "Public Interest".
Si atunci, generatii intregi de cercetatori si de oameni care mai tarziu au intrat in politica, cum ar fi Kissinger sau Brzezinski, intai au activat in niste medii din acestea de tip academic, think-tank-uri si dupa aia in politica, avand ca fundal un interes general sau interesul public. La noi nu exista asa ceva. Nici macar, sa zicem asa, "palidele" elite intelectuale. Vorbesc "palide" in comparatie cu ce spuneam mai devreme, cu cei care au facut revista Public Interest sau alte reviste prestigioase din America. Ma refer la productia pur si simplu stiintifica si de political science, de filozofie politica. De aia sunt "palide".
Sondajele arata urmatoarele tendinte: PSD creste constant revenind pe primul loc intre partidele mari, PNL atinge un maxim istoric, iar PD-L scade dramatic sub procentul de 15% care desparte partidele mari de partidele mici. Isi va relua PSD hegemonia pe care a avut-o din 1990, sub diferite forme, pana in 2004?
In primul rand, cred ca ar trebui sa vorbim despre ceea ce ar trebui sa fie si nu despre ceea ce va fi. Nu putem fi profeti din cauza faptului ca tendintele din sondaje sunt doar niste indicatori ai schimbarilor care se produc. Iar alegerile generale si cele prezidentiale sunt cele care fixeaza echilibrul de forte. Insa, discutand din afara, fara partizanat politic, cred ca principalul defect sau principala deficienta a perioadei pe care tocmai am parcurs-o dupa alegerile din 2008 a fost aceasta tendinta hegemonica a PD-L-ului. Or, dupa o tendinta hegemonica a FSN, din care s-au desprins de fapt ambele - asta nu ar trebui sa uitam, deci cele doua partide hegemonice sunt din FSN, au paradigma originara acolo fixata, ADN-ul lor istoric - deci dupa ce a fost o hegemonie FSN/PDSR/PSD a urmat una a PD-L. Si ar fi tragic, zic eu, sa urmeze o hegemonie a PSD-ului. Deci, din punct de vedere al democratiei un echilibru in care PD-L sa fie aspru pedepsit, si pe buna dreptate pentru toate incalcarile limitelor, cum se zice in filozofia greaca hubris (depasirea limitei) trebuie pedepsit cu creatorul sau cu tot, Traian Basescu, dar nu trebuie eliminat, nici sub pragul de 15% si nici sub pragul electoral de 5%, cum s-a intamplat cu PNTCD. Sigur, vorbesc din punct de vedere ideal. Realitatea, insa, intotdeauna are planuri care pot sa se potriveasca cu ceea ce noi percepem sau nu. Ramane de vazut. Dar, repet, un PSD hegemonic este o primejdie pentru democratia autohtona.
Risca PD-L sa dispara de pe scena politica?
Exact cum spuneam mai devreme, ar fi pacat, din punct de vedere al echilibrului. Sigur ca unii oameni care au ajuns sa urasca PD-L-ul si-ar dori acest lucru si ma refer la partizanii PSD-ului sau ai liberalilor sau cei care sunt dezamagiti. In politica nu trebuie sa judecam dupa sentimente, ci dupa echilibrele care s-au format atat de greu in anii din urma. Prin urmare, riscul exista, dar ar fi bine sa nu se petreaca. Insa, PD-L trebuie trimis in Opozitie pentru multi ani de acum incolo.
In afara de contextul politic favorabil, care sunt factorii care pot propulsa PNL in pozitia de mare partid al dreptei?
PNL, in mod paradoxal - spun paradoxal pentru ca am studiat de ani de zile partidele din Romania, si unul dintre ele si la fata locului, in teren - desi nu are o organizare comparabila cu a PSD-ului si a PD-L-ului, lucru care se vede in special in alegerile locale, unde a si obtinut rezultate mai modeste, a fost, totusi, beneficiarul unor contexte in ultimii douazeci de ani. La inceput au fost niste contexte nefavorabile cand PNL s-a spart sau cand nu a intrat in CDR si nici in Parlament, dar dupa aceea cand si-a revenit si a incercat sa mearga pe picioarele sale, desi a repetat figura cu Alianta D.A., totusi PNL pana la urma a beneficiat de un context favorabil. Pana la urma, pana si agresiunile lui Traian Basescu, au fost un factor favorabil pentru ca au determinat, avand un presedinte jucator, ceea ce numeam transformarea lui Tariceanu intr-un premier jucator si schimbarea lui la fata, cum se zice in Biblie. Schimbarea la fata a premierului Tariceanu a fost de bun augur pentru PNL. Din pacate, in loc sa continue cu un premier maturizat si trecut prin focul luptei, au ales - sigur asa e democratic si e optiunea lor - sa reia totul cu Crin Antonescu, care este cel mai mare chiulangiu din politica romaneasca. Asta trebuie spus clar, asta stie toata lumea. Chiar si cand s-a spus asta in campania electorala, cu o aroganta si cu o lipsa de bun-simt absolut desavarsite, el continua sa nu mearga in Parlament si figureaza in niste condici de prezenta oficiale. Dar are o aroganta si o nepasare ca nu merge in continuare. Deci, acest om este un om iresponsabil, din acest punct de vedere. Dar, e si el beneficiarul acestui context. E o locomotiva, e ca un fel de vizitiu chefliu si lenes care s-a asezat la o cursa lunga și beneficiaza de cai, iar caii merg singuri fara el. Si atunci e un om care a beneficiat de aceasta.
PNL nu are in interior acea disciplina, organizare si viziune, vorbesc la nivelul culturii organizationale. Sunt cativa oameni care ar putea sa spuna exact ce spun eu acum sau poate cu alte cuvinte, dar ei nu sunt predominanti si nici nu au o influenta atat de puternica. PNL ramane intotdeauna o promisiune. Ar putea sa devina. Insa, ramane de vazut.
Acum, nu trebuie sa idealizam guvernarea Tariceanu pentru ca si atunci au existat niste gasti organizate foarte bine care s-au ocupat de propriile lor afaceri, dar aceste gasti liberale nu se comparau cu organizarea extraordinara din PSD si PD-L prin comparatie, ca un fel de crima organizata cum se zice. Teama imi e ca PNL - ca si PSD, ca si PD-L - a venit mai mult la putere ca sa-si umple rezervoarele si buzunarele decat sa vina cu un program. Atunci cand vorbim de un mare partid al dreptei noi ne referim la cu totul altceva, la depasirea acestui egoism al partidelor, al grupurilor.
Ar putea fi inlocuit tripartidismul imperfect pe care il enuntati ca mutatie politica dupa alegerile parlamentare din 2008 in "Noul Sistem" din ultima dumneavoastra carte "Democratia bine temperata. Studii Institutionale", aparuta anul acesta la Editura Polirom, cu un bipartidism, sa spunem, la fel de imperfect?
Eu m-am referit la imperfectiune care nu tine ca sistemul e imperfect, ci in sensul ca nu e vorba de un tripartidism pur. E vorba de un tripartidism pe care l-am studiat judet cu judet si regiune cu regiune, care se manifesta in Muntenia, Dobrogea, Moldova. E imperfect pentru ca in Transilvania, UDMR-ul fiind partidul regional, deja avem un sistem de trei partide si jumatate. Si mie nu-mi place...totusi patru partide, dar exista si tipologia asta. E folosita. De aceea am zis ca este imperfect, in sensul ca nu e un tripartidism atit de simplu. Vedem ca acest actor micut, care este UDMR, a contat enorm in toate aritmeticile de coalitie executiva si legislativa din ultimii 10 ani, din 1996 incoace. Nu dintotdeauna, cum se zice gresit.
Este responsabila Opozitia, PSD si PNL, incercand sa rastoarne Cabinetul Boc sau risca sa genereze o criza politica? Asta daca tinem cont de comportamentul pe care l-a avut Presedintele dupa motiunea de cenzura reusita din octombrie 2009.
Partidele din Opozitie nu sunt nici ele sigure de ceea ce vor sa faca. De altfel, Basescu cu cinismul si ironia lui, care au inceput sa-si mai piarda din efectul de spectacol, le-a si spus, haideti veniti ca va ofer guvernarea. Insa, PD-L se tine foarte bine de plapuma. Ca atunci cand trage sa nu li se descopere picioarele sau capul in nicio parte. Trage cu dintii de parlamentarii sai. A inceput o miscare in sens invers fata de cea care a existat si care a fost fara precedent in politica romaneasca in sensul de proportii - ca precedente au fost - de migrare de la liberali si PSD-isti catre PD-L si acum incepe invers, dar intr-un ritm mai lent deocamdata decat ne-am fi asteptat. Sigur ca aici toate lucrurile se pot accelera. Si atunci, rasturnarea aceasta a Cabinetului Boc e o posibilitate pe care, totusi, Opozitia si putinii parteneri din cadrul Coalitiei, inca nu au dus-o pana la capat planificat. De exemplu: PSD a admis ca vrea sa le permita celor care au fugit sa se intoarca, PNL nu. Ceea ce este o greseala, din punct de vedere al infruntarii care exista in Romania. Adica tu care esti un partid care nu ai fost etic decat in declaratii, ca tot vorbeam de ceea ce au facut la guvernare, sa adopti o pozitie din asta etica, cand trei sferturi din partid nu gandeste asa. Si atunci exista semne de intrebare, si ramane de vazut. Posibilitati exista, dar practic ramane ca ei sa se inteleaga si sa determine aceasta trecere a parlamentarilor. Ceea ce se poate intampla, pentru ca exista acel principiu, sobolanii parasesc corabia cand se scufunda. Si acum se va petrece in sens invers.
Doreste PSD cu adevarat sa dea jos Guvernul? Sesizez o contradictie in strategia de comunicare. Pe de o parte afirma ca vor sa dea jos Guvernul, pe de alta parte afirma ca vor la Guvernare numai in urma rezultatelor unor alegeri anticipate. Sau potentiala motiune de cenzura introdusa in aceeasi luna ca cea de anul trecut ar fi un gest simbolic? Un an de la caderea primului Cabinet Boc.
Cred ca este o eroare a celor care vorbesc despre PSD ca fiind un actor coerent si unic. E un partid mare care acum iar s-a labartat in sondajele de opinie. Sigur ca asta e un semn al democratiei sa existe mai multe voci, dar, in momentul in care vrei sa actionezi, cand exista mai multe gandiri, asta se reflecta in aceasta indecizie pe care o are PSD. Si ideea e ca intrarea la guvernare pur si simplu fara alegeri, intr-adevar, e un risc. Pentru ca neavand sprijinul popular confirmat, nu ar face decat sa preia problemele guvernarii și, mai ales, daca vor sa faca singuri. Deci, sunt niște riscuri. Cred ca nici ei nu știu foarte bine. Am zis ca sunt mai multe voci, sunt și mai multe, depistez eu, stiluri de a-i consilia, iar Victor Ponta, deși pare așa spectaculos, e foarte obraznic, e un om necopt la minte și cu puternice porniri resentimentale. De pilda, resentimentele lui antimaghiare - nu știu daca sunt autentice sau simulate, populiste - plus, resentimentele fața de oameni din partid. El vrea sa faca o epurare a unor oameni, de pilda Mircea Geoana sau alții, care de fapt l-au promovat pe el. I-i acuza sau se vorbește despre sfarșitul epocii Iliescu. Or, ei au intrat foarte bine, și Ponta și toți ceilalți, in partidul lui Iliescu, Nastase, Geoana, știind bine ce partid e ala. Deci, lucrurile acestea trebuie puțin rememorate. Plus ca, nu are niciun fel de gandire politica coerenta. Mereu vorbește despre altceva sau are alte idei chiar daca incearca sa para coerent. Din punctul de vedere al schimbarii la conducerea PSD-ului, trecerea de la Geoana la Ponta, eu cred, ca este o scadere din punctul de vedere al leadership-ului.
In schimb, PNL pare ca nu are o strategie clara. Abuzeaza de tactici, fara a mentine o linie dreapta. Astazi se cearta cu Victor Ponta, maine participa la discutii comune cu privire la strategia privind actiunea politica in sesiunea extraordinara. Sau, de fapt, asta este strategia: sa para un actor independent, contrapondere nu numai la PD-L si Traian Basescu, ci si la PSD si Victor Ponta.
Acum sigur, PNL-ul, pe de o parte, trebuie sa se opuna - deci are niște imperative in opoziție, nu? - in același timp nu se poate lasa, sa zicem, intr-o poziție secundara in raport cu PSD-ul. In funcție de aceste doua repere se mișca. Deci, clar, ca partid de opoziție, trebuie sa lucreze cu toate partidele din opoziție, nu? cate mai sunt. Pe de alta parte, ca partid care vrea sa-si afirme identitatea, el e obligat sa faca aceasta miscare, sa se comporte in felul asta. Numai ca depinde si cum o faci, asta este important in politica, modul cum te exprimi. Si, ca si in cazul PSD-ului, in PNL Crin Antonescu pare un lider inca necopt. Desi amandoi vorbesc bine, sunt coerenti, sunt genul de „intelectuali" (ca intelectuali nu sunt pentru ca nu au produs mare lucru, nu au creat, dar au studii), insa sunt niște lideri care nu au nici din punct de vedere cultural, nici din punctul de vedere al instinctului, politica clara in minte. Nu sunt animale politice.
Este Partidul Poporului o constructie politica efemera, dependenta de prestatia liderului, la fel ca PNG-CD, PIN, sa spunem și PLD-ul, intr-o oarecare masura, sau are sanse sa supravietuiasca datorita faptului ca are in spate o televiziune de nisa, cu un public fidelizat?
Partidul Poporului - depinde ce va hotari instanța cu Dan Diaconescu - este un fenomen spectaculos care, daca intemeietorul sau nu ar avea probleme sau potențiale probleme cu justiția, ar putea sa profite de actuala stare de lucruri. Și asta spre dauna democrației și a politicii romanești pentru ca este o construcție politica precara bazata pe o manipulare populista și pe idei luate de colo de colo, de la Cojocaru. Deci e un partid din acesta al resentimentului și al conjuncturii. Și vai de țara care ajunge pe mainile unui partid de tipul asta in condițiile in care Dan Diaconescu - fața de care eu ca persoana n-am ce sa-i reproșez lui ca ziarist pentru ca, totuși, a creat un stil cu totul aparte chiar daca negativ - ca om politic, nu e nici macar la nivelul studenților din anul I de la Științe Politice. Saracul, il compatimesc. Dar, daca ar putea ajunge o țara pe mana lui, te ingrozești.
Dupa alegerea lui Daniel Constantin, Partidul Conservator pare din ce in ce mai vocal. Am observat cateva figuri active: Bogdan Diaconu, Bogdan Ciuca, Maria Grapini, Dumitru Pelican. Are sanse sa iasa de sub umbrela PSD si sa devina un partid cu potential de a trece pragul electoral in mod independent? Sa fie un fel de partid balama, important in formarea unor coalitii, asa cum s-a intamplat in 2004?
Partidul Conservator se gasește acum in cautarea unui drum propriu dupa ce, intemeietorul partidului și președintele sau de onoare, Dan Voiculescu, s-a retras din funcțiile executive și are un președinte tanar - cred ca cel mai tanar președinte de partid. Am observat acest partid pentru ca am studiat și anterior partidele. PC-ul a avut in trecutul sau un salt din acesta absolut spectaculos care nu a fost insa consolidat deși a facut o figura extraordinara in 2004 cand, de pilda, primarul Bacaului, Stavarache era de la PC, iar partidul a obținut in alegerile locale peste 7%. N-a fost bine gestionata.
Ar putea sa profite de aceasta conjunctura, dar depinde de felul in care lucreaza in teritoriu și de capacitatea celor tineri pe care i-ați menționat, in frunte cu Daniel Constantin, de a deveni ei inșiși niște lideri pentru ca, pana acum, partidul parea partidul unei persoane: Dan Voiculescu. Acum, fara Dan Voiculescu in poziție executiva, partidul ramane sa demonstreze. Ramane de vazut.
Cat timp va mai fi UDMR un partid fidel guvernarii?
UDMR-ul este partidul cel mai fidel propriilor alegatori. Asta nu trebuie sa uite romanii. Din pacate, in Romania, politica e in așa fel facuta incat, daca nu ești la guvernare acolo aproape, riști sa pierzi și ceea ce ai caștigat. Pentru ca UDMR-ul a caștigat mereu cate ceva intrand la guvernare fie in coaliție legislativa cum a fost dupa alegerile din 2000 cu PSD-ul pana in 2004, fie in coaliții executive incepand din 1996 cu Convenția, dupa aceea cu liberalii, acum cu PDL-ul. Or, lucrul asta maghiarii il știu, noi nu-l știm. Ei sunt singurii politicieni din Romania - deputați și senatori - care locuiesc in circumscripțiile unde sunt aleși. E singurul partid din Romania care are alegeri primare. Deci unul care este in funcție senator sau deputat nu e de la sine reales. Trebuie sa treaca prin acest filtru. Atunci, trebuie sa ne intrebam daca UDMR-ul iși exercita funcția fața de proprii alegatori, spre deosebire de partidele romanești sa zicem așa intre ghilimele, care, deși sunt votate și de alți reprezentanți ai unor alte minoritați, nu fac acest lucru pentru electoratul romanesc. Și atunci, UDMR-ul trebuie privit ca un fenomen specific care a și rezistat asaltului pe care Partidul Civic Maghiar sau alte inițiative le-au dat. Pana la urma a reușit sa-l reintegreze pe Tokes. Deci, maghiarii intre ei au aceasta capacitate consensuala mai mare, de unde și capacitatea potențiala de coaliție mai mare. Și soarta lor depinde de evoluția demografica. Daca numarul de maghiari din Romania va scadea mai mult de ce inseamna ponderea de 6-7, adica sa plece in Ungaria sau in alte parți, daca va scadea mai mult decat scade ponderea demografica a națiunii noastre electorale, deci depinde de acest lucru și de prezența la vot. Asta e crucea pe care o poarta liderii maghiari. Pana acum e singurul partid din Romania care a intrat de fiecare data in Parlament pe propriile puteri, cu nume propriu și cu proprii candidați. Deci, iata o continuitate. De ce spun ca este singurul? Pentru ca cel mai mare partid care a existat in 1990, FSN, s-a spart de cateva ori și și-a schimbat numele. O parte acum e acum a PSD, o parte PD-L. Deci, s-a schimbat complet, in timp ce UDMR-ul a fost mereu identic sieși.
A fost suspendarea lui Traian Basescu unul dintre factorii care ne-au adus in aceasta situatie de criza, asa cum declara consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu? Mai este suspendarea presedintelui o prioritate pe agenda partidelor? Sau este un fel de bau-bau aratat din cand in cand lui Traian Basescu?
Sebastian Lazaroiu probabil ca se gandește ca cei care citesc aceste declarații sunt niște idioți, dar nu suntem idioți cu toții. Deci, criza a inceput din momentul in care Traian Basescu a devenit președinte, asta o știe toata lumea. Alianța D.A. avea o poziție extraordinara și el a vrut alegeri anticipate, a vrut sa inghita PNL-ul. A pornit niște acțiuni fața de care inițiativa suspendarii - la care desigur PNL-ul s-a bagat și a fost o greșeala - a fost o reacție. Daca atunci inițiativa a fost o greșeala, acum suspendarea lui Basescu chiar e necesara. Acest om a inceput tot mai mult sa arate ca nu-i pasa, lui ii pasa mai mult de platirea datoriilor de poporul roman și de bugetari, ii pasa de anumite idei pe care i le-au bagat alții in cap. Am citit undeva o caracterizare a lui care mi s-a parut foarte interesanta - cred ca a fost facuta chiar de Sorin Ovidiu Vantu intr-un interviu - care spunea ca Traian Basescu a adunat idei de la foarte multa lume. Basescu are idei, dar nu are convingeri, deci nu are o autenticitate a unor idei politice, valori samd. E un om care și-a promovat propria fiica in Parlamentul European, a promovat-o pe Elena Udrea puncte, puncte, puncte. Nici nu mai ai ce sa zici. Deci, trebuie suspendat, este un om imoral.
Despre institutiile politice si democratia romaneasca in criza perpetua
Presedintele Traian Basescu este convins ca, in perioade de criza, Romania, Guvernul au nevoie de oameni puternici...
Totdeana, in politica este nevoie de oameni puternici pentru ca un om slab devine un risc. Dar, puterea unui politician se poate judeca dupa multe criterii. Din punctul asta de vedere, cel mai puternic politician din Romania și cel mai influent și cel mai important, chiar daca de cele mai multe ori pe dimensiuni negative, a fost Iliescu, nu Basescu. Basescu are o anumita bravada de capitan de cursa lunga care rezista la furtuni, dar bravada lui trece uneori de limitele bunului simț și ale inteligenței și nu are ințelepciune. Deci, puterea asta nu inseamna doar cat de tare dai cu pumnul sau cat de tare stai in picioare cand iți vine furtuna pe cap. Puterea inseamna ceea ce poți sa faci in bine. Asta inseamna puterea, nu numai in rau. Un lider democratic puternic e un lider eficient, care iși pune pecetea, nu care strica. Un lider care darama nu e puternic in sensul democratic. Cand distrugi totul in jurul tau nu inseamna ca ești puternic, ci daunator. Și animalele sunt domestice, pe care le folosești la munca campului, și animale daunatoare. Sunt pe langa casa, dar le distrugi. Asta inseamna puterea: de a schimba, de a pune pecetea. Din ce in ce mai mult, Traian Basescu va fi asociat cu un eșec, cu o pecete negativa.
Modernizarea statului este un proiect politic care se poate realiza sub mandatul lui Traian Basescu?
Modernizarea statului roman e un proiect care a inceput din 22 decembrie 1989 incoace și care a avut anumite fluctuații, dar la care au participat toți cei care au fost la putere mai mult sau mai puțin, intr-un sens consecvent mai mult sau mai puțin. Nu sunt nici Traian Basescu și nici PDL-ul inventatorii modernitații, ci sunt doar inventatorii unor formule retorice și narcisiste. Deci nici Traian Basescu nu e Mesia și Alesul și nici PDL-ul, ei fac parte din viața politica romaneasca care, in diferite etape ale ei, a parcurs mai incet decat trebuia anumite trepte. Dar, modernizarea a inceput in 22 decembrie 1989 cu Ion Iliescu și Petre Roman. Oricat de greu ne este sa recunoaștem acest lucru, asta este adevarul istoric și sigur ca din ceea ce au facut ei bine, in același timp, au și distrus, au avut o atitudine ambivalenta. Acesta este marele semn de intrebare in legatura cu ei.
Fac apel atat la calitatea dumneavoastra de politolog, cat si la cea de consultant politic. Simțiți ca democratia romaneasca este in pericol din cauza lui Traian Basescu asa cum, la nivel retoric, afirma opozitia si criticii acestuia?
Daca nu aș scrie o carte despre FSN și n-aș ști cum a fost democrația - cum spuneam la inceput de rolul lui Iliescu și Roman, care au avut rolul de a fi inițiatori modernizarii și democratizarii, dar și proprii sabotori - deci, daca n-ar fi existat figurile care au fost in politica romaneasca, am putea spune ca Traian Basescu e acest pericol al democrației, in sens absolut, dar el nu e decat in sens relativ. Este un pericol pentru democrație pentru ca a creat acest partid cu intenția declarata de a schimba lucrurile in bine și le-a schimbat in rau din punct de vedere democratic. Și nu a dus pana la capat nicun proiect. Iar, spre deosebire de ceea ce a luat in primire cand a venit la putere și dupa aia cand și-a reinoit mandatul, el nu vine cu nimic in plus, vine cu o Romanie saracita, cu un minus la indicatorii economici, cu un minus la corupție, cu un minus peste tot.
Pentru ca la "momentul zero" al democratiei romanesti institutiile s-au nascut in criza, Romania se afla intr-o continua criza, intr-o tranzitie perpetua, aratati tot in ultima carte. Care sunt cei mai importanti factori care vor scoate institutiile din criza?
Tot instituțiile trebuie sa fie, adica instituționalizarea democrației. Democrația romaneasca, defectul ei este ca nu este instituționalizata. Deci instituțiile democrației au fost create formal, nu sunt ghidate nici dupa principiul clasic și modern in același timp, al separarii puterilor in stat. Pentru ca, daca ar fi fost instituții separate, Parlamentul puternic, Guvernul eficient, Justișia dreapta - par lucruri simple, dar iata ca sunt foarte complicate - deci, daca lucrurile astea ar fi fost realizate de la inceput, acum am fi asistat la o imbunatațire, perfecționare sau la o corectare a unor lucruri negative care apar in orice fel de proces. Or, la noi a fost intotdeauna un pas inainte, doi pași inapoi. Nu putem vorbi de o degradare a democrației și a instituțiilor - lucru care se vede și in sondajele de opinie la nivelul neincrederii oamenilor, niciodata nu a fost o incredere ridicata de la bun inceput - pentru ca aceste instituții nu au funcționat ca instituții democratice și soluția este instituționalizarea democrației: Parlament puternic, Guvern eficient, Justiție dreapta, administrație in beneficiul oamenilor, partide care sa reprezinte cetațenii și interesele lor samd. Acestea sunt soluțiile de la bun inceput, de cand au fost inventate. Noi credem ca reinventam roata, dar lucrurile sunt foarte clare. Deși sunt foarte clare, ele sunt foarte grele de facut la noi.
Pe langa instituții mai exista ceva: o cultura politica democratica, o cultura politica de tip civic, daca e sa ne exprimam in termenii lansați de Gabriel Almond și Sidney Verba in cartea lor celebra sau, daca e sa ne referim la Tocqueville de fapt, de vina pentru starea romanilor, a democrației, a instuțiilor noastre deficiente este starea morala și intelectuala a națiunii. Asta e sursa, nu politicienii sunt de vina, cum se spune. Este starea morala și intelectuala a națiunii care e degradata și care dupa comunism, in loc sa-și revina, sa se revigoreze, a capatat noi nuanțe de degradare. Așa ca n-ai cum sa construiești o democrație cu instituții puternice daca lucrurile astea nu sunt, in primul rand, conștientizate. N-ai cum sa le indrepți și sa le corectezi daca nu sunt conștientizate.
Dezvaluiti in ultima carte doua proiecte care se anunta foarte interesante. Doua carti. « Mai bine mort decat comunist » si « FSN, de la Iliescu, la Basescu ». Sunt scrise tot in registrul analizei institutionale al ultimelor doua carti? Ce presupune analiza institutionala ca investigatie specifica stiintei politice?
Analiza instituționala, cum am și scris in ultima mea carte, ca și alte parți ale științei politice, reprezinta acele demersuri specifice din știința politicii pe care eu sau alții dintre noi le-am invațat in Statele Unite al Americii sau in Occidentul european și in legatura cu care constatam ca, atunci cand le punem in practica, nu au valabilitate in Romania. Și ca, de fapt, chiar știința politica trebuie reinventata pentru ca e o alta politica aici, o alta realitate. Dar, ele sunt niște demersuri care te ajuta sa ințelegi lumea nu doar in sensul analitic și descriptiv, ci și in sensul prescriptiv-normativ.
Vorbeam mai devreme de analiza instituționala cu care de fapt vrei sa vezi in ce masura instituțiile de la noi sunt niște construcții viabile in sensul democratic și vezi ca nu sunt. Te ajuta, insa, sa ințelegi, nu doar sa dai acest diagnostic, eventual, daca ești interesat de asta, sa faci niște instituții puternice. Sigur ca intre toate lucrurile pe care le-am facut in ultima vreme, am incercat sa le fac intr-un mod rațional, dar parțial am eșuat, cum a fost in sensul metodologic, in cartea mea despre Convenția Democratica. Deci, am analizat Convenția Democratica și modul in care a funcționat ea in opoziție și la putere și la guvernare ca instituție. Ca sa descopar ca, mai important decat astea, erau personalizarea și relațiile dintre actorii politici. Asta și explica, in mare parte, eșecul Convenției Democratice, lipsa instituționalizarii pentru ca au fost mai importanți factorii personali și grupurile de interese. Deci, merg cu aceasta abordare pentru a constata ca nu prea se potrivește la Romania pentru ca instituțiile nu au fost facute in sens instituțional și democrația nu a funcționat ca instituție, ci mai mult pe niște forme fara fond. Pe de alta parte, constat in cartea mea "Mai bine mort decat comunist", la care am ajuns fara sa vreau la o analiza instituționala, ca ea se potrivește cel mai bine - cred ca asta e inovația pe care eu o aduc in știința politica și in spațiul romanesc - la analiza totalitarismului. E extraordinar cat de iluminatoare este aceasta metoda in momentul in care studiezi totalitarismul. Pentru ca totalitarismul, din pacate, din punct de vedere instituțional a funcționat in sens negativ și malefic. Și atunci, chiar descopar, aplicand aceasta analiza instituționala, ca de multe ori sau in anumite cazuri speciale, ajung la concluzii diferite prin analiza instituționala a regimului comunist totalitar decat lucrurile pe care eu le-am trait și credeam in ele și le simțeam și le priveam din punct de vedere al opiniei mele, al sentimentului, al sufletului. Ajung la concluzii diferite abordand instituțional. De aceea, analiza instituționala, in anumite parți, merge extraordinar și te ajuta sa descoperi, in alte parți descoperi ca nu merge pentru ca realitatea nu e construita instituțional. Dar, te poate ajuta pe tine și pe alții sa ințelegi cum ar trebui ea indreptata.
Cat de mult influenteaza/schimba mediul virtual, internetul, democratia romaneasca sub aspectul participarii politice a cetatenilor ?
Radeam, cred ca era in anul II, am avut niște lucrari de cercetare la studenți și a venit un student sau o studenta, nu mai rețin, sau poate ca lucrarea asta s-a repetat in diferite forme, incercand sa demostreze impactul deosebit al internetului, cyberspace-ului asupra participarii in Romania și a implicarii tineretului in politica. Era o construcție absolut paralela cu realitatea pentru ca, pe masura ce creștea numarul de utilizatori și pe masura ce apareau mai multe forumuri de discuție pe internet și grupuri de hate-speech, in aceeași masura scadea și participarea. Deci invers proporțional. Cu cat crește mai mult participarea pe internet, cu atat scade participarea la vot. Deci nu are un impact pozitiv, din pacate. Pentru ca și locuitorii din cyberspace și utilizatorii de internet fac parte din poporul nostru chiar daca au alte instrumente și aceeași stare intelectuala și morala degradata se constata și la ei. Deci nu e vorba de o chestie organicista, ca generațiile noi sunt mai bune decat cele vechi, asta e o prostie. Intotdeauna exista excepții și in bine și in rau la toate generațiile. Nu vedem un plus nici de moralitate, nici de abordare raționala la generația tanara.
Ca sa rezumam, lumea cyberspace-ului de la noi e o lume de carcotași printre care mai sunt rataciți și cațiva oameni care incearca sa faca și analize, sa nu priveasca lucrurile cu ura, cu resentimente. E de ințeles ca tinerii sunt frustrați și vor sa plece din țara. Cum sa vrei sa construiești instituțional o lume cand tu vrei sa pleci? Chiar ma intreb. Deci nu cred ca sunt mulți dintre ei care se gandesc in mod serios cum sa schimbe Romania, ci care cum sa plece, unde sa mearga la studii - ceea ce e foarte bine - și sa-și gaseasca și job-uri. Aici intr-adevar, pare ca se confirma aberația spusa de Basescu: ca romanii și-au dorit in timpul comunismului libertatea de mișcare, sa se duca sa lucreze in alte parți. Asta este o idioțenie, cea mai mare pe care am auzit-o in ultima vreme. De fapt, romanii au vrut sa fie liberi ca sa poata sa munceasca, sa se educe, sa construiasca democrația in propria lor țara. Sa se duca sa viziteze, sa studieze, sa fie liberi, dar nu sa plece definitiv din țara. Nimeni nu-și dorește sa plece definitiv daca este bine in tara lui. Aceasta generație se gandește unde sa plece, nu ce sa faca cu Romania. Nu cred ca mijlocul are vreo importanța, sigur ca sunt mai mulți oameni care au posibilitatea sa se exprime, dar nu vad nimic constructiv in afara de ura, injuraturi pronunțate sub pseudonime s.a.m.d. Din punctul asta de vedere, sunt atent la partea asta din lumea cyberspace-ului și a internetului care e constructiva, la fel ca și in lumea reala, politica.
Pentru ca sunteti si suntem siguri ca este criza, va provoc sa incercati sa raspundeti la propria dumneavoastra dilema: "Va provoca actuala criza sfarsitul capitalismului si al democratiilor liberale?"
Eu am teoria celor trei crize in ultima mea carte și un articol care explica teoria crizelor. Spre deosebire de regimul comunist din punct de vedere politic, totalitar, sau nazist și spre deosebire de economia de tip socialist, care sunt construcții, una politica și cealalta economica falimentare, care nu sunt capabile sa se innoiasca sau sa se reformeze decat cu prețul propriei pieiri - asta a fost comunismul, cand a incercat sa se reformeze, a pierit - socialismul de la bun inceput a fost lipsit de eficiența - am uitat de tot ceea ce au scris Mises, Hayek, in legatura cu socialismul - capitalismul, insa, a trecut, de cand a aparut, prin crize din care a ieșit. Și au fost mai multe tipuri de capitalism. Acum, noi asistam la criza unui anumit tip de capitalism.
Cu democrația sunt mai ingrijorat, nu ma refer doar la ceea ce se intampla in Romania, ci la ceea ce se intampla, de pilda, in America sau Occidentul European, nu mai vorbesc de Japonia și Israel care sunt niște copy/paste ale democrațiilor occidentale. Deci, democrația occidentala este in criza și nu știu daca va ieși cu fața curata. Pentru ca ma gandesc la criza anterioara a democrației care a fost in perioada interbelica. De fapt, criza anterioara a democrației a inceput cam in timpul primului razboi mondial cu revoluția bolșevica. Criza democrației a produs un razboi mondial devastator și un preț infinit in ceea ce privește pierderile omenești. Deci, e o criza de care ma tem, dar democrația are capacitatea de a se regenera și de a se reforma fara sa piara, spre deosebire de comunism sau de nazism.
