Iuliu Maniu a fost omul însărcinat de Consiliul Național Român cu organizarea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Discursul acestuia din acea zi este și astăzi o adevărată lecție de oratorie.
Printre cele mai importante probleme care trebuiau să fie puse la punct era atitudinea guvernului de la Budapesta în legătură cu Adunarea Națională. Pentru a rezolva această problemă, Iuliu Maniu a făcut o vizită la Budapesta unde s-a întâlnit cu ministrul Oskar Jaszi. În timpul unei vizite pe care i-a facut-o după aproape 15 ani lui Iuliu Maniu, Oskar Jaszi își amintea că miniștrii social-democrați și contele Teodor Batthany au cerut arestarea românului și judecarea lui pentru înaltă trădare.
1 decembrie 1918 era o zi de duminică, iar după terminarea slujbei cei 1228 de reprezentanți ai românilor s-au adunat în sala mare a Casinei militare din Alba Iulia. Aproximativ 10.000 de români așteptau pe Câmpul lui Horea venirea oratorilor și prezentarea „actului de unire”. Pe lângă Iuliu Maniu au mai ținut discursuri George Pop de Băseşti, care a fost ales şi preşedinte de onoare al adunării, și Vasile Goldiș.
În perioada comunistă discursul și contribuția lui Maniu la Marea Unire nu s-a bucurat de prea mare atenție din partea istoricilor din cauză că acestuia nu i s-a putut ierta faptul că, după cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost simbolul rezistenței anticomuniste din România. Iuliu Maniu a jucat un rol hotărâtor în toate marile momente ale anului 1918 şi în ceea ce s-a hotărât la Alba Iulia.
Fragment din discursul lui Iuliu Maniu
Iuliu Maniu a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Dieta de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.
