Cristian Silviu Pancu avea toată viața înainte, pe 23 decembrie 1989, când mai multe gloanțe l-au ucis, la doar 23 de ani. O fetiță și o soție sperau să li se alăture din nou acasă.
Povestea lui de iubire cu soția lui a început frumos, cu o lecție de înot în lacul Pantelimon. Nu a durat mult și cei doi au făcut o fetiță, care avea să rămână fără tată la doar doi anișori.
„Eram doi copii când ne-am cunoscut pe malul lacului Pantelimon. El a intrat în apă și a strigat: «Păpușico, nu vrei să te învăț să înoți?» Mi-a plăcut și n-am putut să-l refuz. Ne-am întâlnit zi de zi timp de o lună, după care m-a cerut în căsătorie. Pe 13 august 1987 ne-am căsătorit și am făcut împreună o fetiță. După doi ani am făcut nunta. Am lucrat împreună la Baza Sportivă și de Agrement Pantelimon. Veneam dimineața la program și seara nu mai plecam acasă, rămâneam amândoi pe marginea lacului și dădeam la pește, asta era pasiunea lui, peștele”, a povestit soția lui.
A plecat de acasă și nu s-a mai întors. Soția lui s-a aventurat prin ploaia de gloanțe, doar ca să-l găsească, dar în zadar.
„Pe 22 decembrie 1989 am plecat, împreună cu un grup, de la Uzina 23 August spre Televiziune. La fiecare intersecție îngenuncheam și țineam câte un moment de reculegere pentru morții din Timișoara. Eu tot îi mai ziceam: «Dacă trag în noi?... Dar el îmi răspundea: nu vezi, sunt mii de oameni, n-au cum să tragă». Spre seară el a plecat din nou. L-am căutat gândind că am un copil și vreau să trăiască liber. Am trecut prin ploaie de gloanțe, dar de el tot nu am dat. Pe la ora 16 m-am întors, presimțeam că este rănit. Fetița a început să strige prin casă: «Mami, tati nu vine la fată, nu îi e dor de mine». Am început să plâng ș i-am răspuns că tati a plecat să lupte pentru libertatea și pentru binele oamenilor”, a mai povestit femeia.
Cristian Silviu Pancu a fost găsit de mama lui, care i-a găsit puloverul rupt și plin de sânge. Era ciuruit de gloanțe. Nici vorbă să fie salvat!
„Când s-a dus soacra mea să-l caute, i-a găsit puloverul rupt și plin de sânge, a venit la mine la țară, la Vasilați și mi-a spus: «Cristianul tău e mort». Mi-a venit rău. Cătălina se uita la părinții mei cum plângeau și îi întreba: «De ce plângeți, unde e tati?» «Nu mai ai tată, a murit pentru libertate». O! Sărmanul, era împușcat în brațul drept și coapsa stângă de gloanțe dum-dum. Cei de la spital i-au acordat primul ajutor, dar tot degeaba, că tot a murit. Mama lui a pus mâna pe el și i-a zis: «Haide acasă mămicuță la puiu ăl mic», s-a încruntat și a început să-i curgă sânge din sprânceana dreaptă. L-am îmbrăcat, l-am pus în sicriu și am plecat la cimitir. Pe 9 ianuarie 1990, afară era un ger puternic”, a mai scris soția lui.
