Cei mai vechi martiri ai României, Sfinții Epictet și Astion. Li s-a tăiat capul în Deltă

• MAREA PREMIERĂ Te Cunosc de Undeva! Vezi ce surprize ți-am pregătit AZI de la ora 20:00, pe Antena 1 și în AntenaPLAY
• Chefi la cuțite, sezonul 15 - din 10 martie, pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește, pe 8 iulie, pe Sfinții Mucenici Epictet și Astion, considerați a fi cei mai vechi martiri de pe teritoriul României, care au pătimit în cetatea Halmyris, aproape de brațul Sfântul Gheorghe, în Delta Dunării.

Halmyris, cetate romană situată pe teritoriul actual al localității Murghiol, din județul Tulcea, fusese fondată de foștii marinari de la Noviodunum, cea mai importantă bază a flotei romane moesice, centrul unității militare navale Classis Flavia Moesica. Există dovezi ale existenței umane în această zonă încă din perioada preromană. Cercetările arheologice au început în 1981 și continuă și astăzi. În 2000, în incinta sitului arheologic a fost descoperită o basilică episcopală. Apoi, un an mai târziu, pe 15 august 2001, în cripta situată sub altarul acesteia, au fost identificate rămășițe umane ale unor creștini, ce păstrau urme de violență extremă. Inscripția de pe mormânt a servit la identificarea acestora: preotul Epictet și monahul Astion, considerați a fi ”martirii Halmyrisului din Scythia”.

Cel mai mic sfânt român: Mateiaș, 12 ani. ”Să mori în lege creștinească! Lovește!” Și capul căzu...​

Potrivit actului lor martiric, păstrat astăzi - din păcate doar într-o copie din secolul XV, în arhiva Bisericii Mântuitorului din Utrecht - Sfinții Epictet și Astion au pătimit în anul 290, ca urmare a perescuției împotriva creștinilor, pornită la drum de împăratul Dioclețian (284 - 305). Conform legendelor, Sfântul Epictet era originar din părțile Răsăritului, fiind crescut din fragedă copilărie în frica lui Dumnezeu. Învrednicindu-se de harul preoției, ducea o viață cu totul curată și evlavioasă, pentru aceasta fiind răsplătit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Adeseori, prin puterea rugăciunii sale, putea deschide ochii orbilor, vindeca pe leproși și pe ologi și scotea duhurile necurate din cei îndrăciți.

Cetatea romană de la Halmyris se găsește pe teritoriul actualei localități Murghiol, județul Tulcea

Epictet și Astion, făcătorii de minuni

Astion era nepot direct al senatorului roman Iulian. Fusese păgân, ca și părinții săi, dar întâlnindu-se cu preotul Epictet și ascultându-i cuvintele pline de înțelepciune, se convertește la creștinism, și împreună cu părintele său duhovnicesc, se îmbarcă și pleacă la Halmyris, unde nu era nimeni ca să-i cunoască sau să le știe țara de origine.

După ca s-au stabilit aici, preotul Epictet și fiul său duhovnicesc Astion duc o viață curată, împreună învrednicindu-se de binecuvântările Tatălui ceresc. În urma străduințelor depuse pentru mântuire, și tânărul Astion se va învrednici de același dar al facerii de minuni, ca și părintele său duhovnicesc, având o deosebită putere asupra diavolului.

În vremea aceea va sosi însă în orașul Halmyris comandantul Latronianus, având de rezolvat unele probleme administrative și militare. În a patra zi de la sosire, acestuia i se va raporta că în oraș există doi străini, care ar fi „vrăjitori și ghicitori”, și care, prin cuvântările lor, au întors pe mulți de la cinstirea zeilor. Auzind aceasta, comandantul s-a înfuriat și a poruncit ca la apusul soarelui cei doi să fie arestați și duși la închisoare. Fiind prinși, sfinții au decis ca să nu spună nimic despre familiile și țara lor de unde veneau, ci numai să mărturisească faptul că ei sunt creștini, acesta fiind numele, neamul și patria lor.

Sfântul pictat în biserică cu mitralieră și cartușe. I-au despicat capul de gât. A refuzat să dea crucea jos, să se lepede de Hristos. Mama și-a vândut apartamentul pentru a-i recupera trupul. 4.000 $

A doua zi, cei doi au fost aduși în mijlocul orașului la judecată, dar Latronianus abia putea să-i privească, fețele lor strălucind ca soarele. În cursul audierii, cei doi sfinți mărturiseau credința lor în Iisus Hristos, cu puterea Căruia săvârșeau toate minunile de care erau acuzați, și că ei nu se pot lepăda de Acesta, închinându-se zeilor. Auzind toate acestea, Latronianus s-a înfuriat și mai tare și a poruncit ca cei doi sfinți să fie legați, iar carnea de pe corp să le fie jupuită cu gheare de fier.

Unuia dintre judecători, pe nume Vigilantius, auzind cum cei doi sfinți mărturiseau într-una pe Hristos în timpul torturilor, nu i-au mai putut ieși din minte cuvintele lor, așa că în a patra zi de tortură a sfinților, a mărturisit și el că este creștin. Apoi s-a dus la cei doi sfinți în închisoare, împreună cu toată casa lui, pentru a primi însemnul și garanția vieții, devenind și ei ucenicii Domnului.

Și Epictet a răstit cu putere: ”Noi suntem creștini!”

În a cincea zi de judecată, Epictet a rostit o cuvântare care s-a terminat cu cuvintele „Noi suntem creștini”, ceea ce a înfuria extrem de tare pe Latronianus, care a poruncit ca să fie frecate rănile celor doi cu sare și oțet, după care să fie aruncați într-un cazan cu smoală clocotită. Însă, prin puterea lui Hristos, cei doi sfinți au rămas nevătămați, și de aceea au fost condamnați ca 30 de zile să nu primească nimic de mâncat și de băut.

Pe când cei doi răbdau toate aceste chinuri, la Halmyris a sosit un străin, care îl va recunoaște pe Astion, și se va întoarce la părinții lui, care nu știau nimic despre el, povestindu-le tot ceea ce văzuse. Auzind acele minunate lucruri, mama lui Astion a spus că vrea numaidecât să devină și ea creștină, și că dacă va fi nevoie, va înfrunta și martiriul pentru aceasta. Apoi, părinții lui Astion s-au îmbarcat în grabă și au venit la locul în care pătimea fiul lor cel sfânt.

Lângă cetatea Halmyris se găsește așezarea civilă de epocă romană, atestată printr-o inscripție unicat în Imperiul Roman, ce menționează ”satul marinarilor”, aparținând flotei dunărere Classis Flavia Moesica

După trecerea celor 30 de zile de înfometare, cei doi sfinți au fost aduși iarăși la judecată, unde au mărturisit din nou pe Hristos, în numele căruia făceau ei toate acele minuni despre care se spuneau că sunt „vrăjitorii”. Văzând că nu îi poate învinge în nici un fel, Latronianus a poruncit ca cei doi să fie scoși afară din cetate și să li se taie capul. Astfel, în ziua de 8 iulie i s-a tăiat capul mai întâi lui Astion, după care preotul Epictet, lăsându-și capul peste trupul ucenicului său, a primit și el aceeași pedeapsă, în acest fel, cei doi martiri sfințind pământul Dobrogei cu sângele lor.

Sursa: Basilica