După două luni în care a evitat să vorbească public despre ce i s-a întâmplat, o tânără a izbucnit pe reţelele sociale. Bătută, ameninţată cu moartea şi tâlhărita, Alina a trecut prin momente cumplite.
Incidentul a avut loc într-o dimineaţă, în drum spre locul de muncă, în una dintre cele mai aglomerate staţii de metrou din Bucureşti:
"Acum 2 luni și jumătate, mai exact pe 12 martie, într-o luni, la 6.30 dimineața, am fost tâlhărită la metrou, în drumul meu spre muncă, fix în inima Capitalei, la Unirii. În Pasajul de la Unirii 2 nu era nimeni în afară de mine și amicul meu agresor. Nimeni adică nicio ființă umană. Am fost pentru prima oară cu salvarea, am ajuns la Urgențe și m-am simțit ca într-o comedie neagră făcută de-un regizor care a combinat prea multe droguri (...).
Înainte să cobor în pasaj văd că un tip îmbrăcățel, curățel, țigan (dar ce treabă are asta?) coboară scările. Intru în pasaj și merg vreo 10 metri până când el încetinește. Hei ce faci? Nu-l bag în seamă. Din nou neața, ce faci? Îi zic să mă lase în pace și-i urez o zi bună.
Mă împinge la perete. Mă gândesc la viol și încep să urlu. Ajutooooor! Ajutooooor! Taci fă! Mă caută de telefon și mi-l smulge. Sunt șocată că nu e nici naiba în pasaj și strig din nou. Îmi pune mâna la gura. "Dacă mai țipi te omor!" și-mi dă un pumn. Cad, dar nu-mi pierd cunoștința. Amețită, mă ridic și fug plângând prin pasaj ca să ies la suprafață. Îmi bubuie capul și mi se scurge roșu de pe față. Pe mâini sunt plină de sânge. Ies din pasaj și doi turiști care așteptau să-și ia covrigi de la Patiseria Tineretului fac ochii mari și mă ajută să sun la 112. Omg, what happened? Let's call the Police (...)
Am fost chemată în repetate rânduri la Poliție, am dat enșpe mii de declarații, l-am identificat pe băiatul care m-a bătut după poze and so on. Poliția m-a rugat să nu-l pun pe internet pe agresor și nici să-l dau la televizor, că o să-și facă ei treaba. Asta după ce am fost sfătuită de polițiști să-mi scot de urgență codul de acces și să-mi sterg icloudul căci sigur judecătorul va aproba mandatul de interceptare. Ei, judecătorul n-a aprobat mandatul.
Pe agresorul meu îl cheamă Claudiu, e mai mic cu doi ani ca mine și vine din Târgu Mureș. Mai are vreo trei dosare pentru furt calificat și tâlhărie în palmares, iar în 2015 a fost condamnat la 6 ani de închisoare. Dar au trecut mai bine de 2 luni, iar Poliția tot n-a reușit să prindă un recidivist.
În schimb eu am rămas cu atacuri de panică, cu frică de metrou, cu frică de întors acasă seara de la muncă, cu mâini transpirate și înțepături în piept, și-n mare cu frică de absolut orice. Seara mă uit în spate înainte să intru în scară și cam toată lumea mi se pare ușor dubioasă acum.
Am scris postarea asta la vreo săptămână după incident și m-am tot câcâit să-i dau share, nu știu exact de ce. Între timp m-am apucat de yoga, de înot, de renovat, de făcut vaze de pe pinterest și am învățat să mă dau cu scuterul. Chiar credeam că sunt mai ok. Până ieri când am făcut o mega criză de plâns în trafic. Ce vreau să zic e că e aiurea să trăiești cu atâtea frici", povestește Alina Ciobanu, pe pagina personală de Facebook.
