La vârsta la care tinerele abia încep să lege relaţii serioase şi să pornească în viaţă, Elisabeta este deja mămica a două fetiţe superbe. Iar la sfârşitul anului trecut, a aflat că urmează să devină pentru a treia oară mămica. Dar bucuria i-a fost repede umbrită de un diagnostic crunt: cancer de col uterin.
Ce a urmat este greu de imaginat pentru orice mamă devotată sau care visează ca, într-o zi, să aibă un copilaş. Tânăra a vorbit despre iadul prin care a trecut, pe un grup dedicat mamelor.
"Mă numesc Elisabeta Mihaela, am 19 ani şi 11 luni. Am o fetiță de 3 ani şi 7 luni, din prima mea relație de concubinaj. Însă acum sunt căsătorită de 2 ani şi 6 luni cu cel mai minunat om şi avem o fetiță de 1 an şi 3 luni.
Bun să vă povestesc de cum am aflat de bola mea CANCER DE COL UTERIN. Pe la sfârşitul luni August 2017 am rămas însărcinată. Am aflat în septembrie la început, eram atât de fericită că urma să mai am un bebe, încât am plâns de bucurie, simnteam că este băiat şi tuturor spuneam că o să am un băiat. Am mers imediat la control să fiu sigură că totul este bine. Medicul meu mi-a garantat că sunt bine şi ca sarcina decurge bine.
În luna octombrie, am început să am dureri extrem de tari de coloană, burtă şi sângerări. Mi-am făcut o programare la medicul meu să vedem ce se întâmplă, pe data de 25.10.. Mi-a zis că copilul este bine, numai că este în pic cam dezvoltat pentru săptămânile lui, ba chiar îşi ducea mânuța la ochi. Mi-a mai spus şi că am nişte mici chegulețe în placentă, dar a zis că nu este problemă că le elimin pe parcursul sarcini și să îmi fac un eco la rinichi că posibil ca de la ei să mă doareă coloana aşa tare. Bun, toate astea se intmplau în jurul orei 16.
La ora 18 am vrut să merg neapărat la doctorul de familie că aveam dureri foarte mari, să îmi facă o injecție. Am ajuns la el. Mi-a făcut eco la rinichi şi mi-a zis că nu are cum să mă doară de la rinichi, apoi a vrut să îl vadă şi el pe bebe. În timp ce se uita la el, a rămas uimit şi m-a întrebat dacă știu că eu am hemorgaie în placenta copilui şi am spus că nu şi că nu e posibil că mai devreme era totul bine. Mi-a dat trimitere la urgenţă, la alta doctoriță pe care eu o cunoșteam foarte bine, de la amândouă fetițe.
Dimineaţă m-am dus la ea, am ajuns şi m-a urcat imediat pe capră. Nici măcar nu a apucat să mă deschidă cu acele fiare că a început să ţâşnească sângele. A zis că îmi ia o biopsie şi o face de urgență. M-a internat, am stat o săptămână pe tratament. I-a spus solului meu că sunt suspectă de cancer, dar mie nu mi-a spus nimeni.
Când mi-a dat drumul, aveam o discuție cu soţul meu şi el s-a scăpat şi mi-a spus. Am smintit un gol în inima şi m-am gândit doar că îmi vor rămâne fetiţele ci soţul fără mine. Seara am început să sângerez foarte tare şi am ajuns la urgenţă, unde l-am chemat pe doctorul meu să vină. M-a întrebat dacă poate să intre şi soţul meu şi i-am zis că da. M-a pus să stau jos şi mi-a spus direct: "Tu ai cancer gradul 4 b malign extensibil".
A urmat o serie de investigații. La RMN mi-a ieșit că am foarte mulţi ganglioni limfatici, alții la aortă şi alții la rinichi. Cei menţionaţi nu au putut să îi scota, însă mai aveam în burta şi au scos doar 14 dintre ei. Oncologii nu au vrut să mă opereze pentru că au zis că este prea extins şi nu mai au ce să îmi facă. Insă medicul meu s-a opus.
A venit ziua să mă opereze, 13.11.2017. O operaţie din capul pieptului, până jos, care a durat 5 ore. Tot ce gândeam înainte să mă bage în operație era la familia mea şi că e posibil ca ei să rămână singuri. După 5 ore m-am trezit cu dureri îngrozitoare şi cu 2 tuburi de dren. M-au ținut la reanimare în ziua şi în noaptea aia. Apoi m-au adus pe cameră, mi-au scos sonda şi m-au pus să fac mişcare. A venit doctorul meu şi mi-a spus că aveam dreptate, că era băiat şi că pentru lunile lui părea de 7-8 luni. În fine am trecut prin acel coșmar. Bineteles cu optimism şi foartă.
Acum, după trei luni, sunt foarte bine. Fac chimioterapie şi urmează să fac radioterapie. Reacţionez bine la chimioterapie, unii ganglioni au stagnat, alții s-au micșorat. Încurajez toate femeile să facă #paptest în fie care an. Eu sunt optimistă şi curajoasă pentru ce iubesc cel mai mult: prințesele mele şi soţul meu şi mama mea. Optimismul e cel mai important", a povestit tânăra mămică.
