Până acum o săptămână, mediatorul era omul de legătură între soţi şi instanţă. Era o soluţie mai ieftină şi mai comodă.
”Am vrut să ne înţelegem asupra unor bunuri locative şi să terminăm mai repede. Un divorţ fără minor durează o lună acum, şi nu numai la mediator.”, a mărturisit o femeie.
Dacă erau şi copii la mijloc, situaţia se complica. Pentru Andreea, divorţul a însemnat un proces lung şi anevoios, de aproape un an.
”Clar era la îndemână varianta simplă de notar dar atunci am discutat cu avocatul specializat în divorţuri care protejau minorii şi, pentru că am o fetiţă, am decis să o ascult şi să aleg calea instanţei. Am mers pe varianta de instanţă chiar dacă este mai costisitoare şi mai lungă.”, a declarat Andreea Marc.
Tocmai pentru că anumite procese de divorţ ating probleme mult prea personale, cum ar fi statutul persoanei, magistraţii Curţii Supreme au decis să renunţe la varianta mediatorului, iar negocierile să se poarte în instanţă. Ce înseamnă asta pentru soţi?
”Prin acordul de mediere, în momentul în care sesizai instanța, taxa de timbru era de doar 20 de lei pe când în momentul de față, ca să introduci o cerere de desfacere a căsătoriei de comun acord, taxa e de 200 de lei. Confortul acesta din biroul mediatorului sigur că nu poate fi înlocuit cu ceea ce se întâmplă într-o instanță de judecată.”, a declarat avocatul Adrian Cuculis.
”Este o practică neunitară în rândul instanțelor judecătorești. Soții apelau la mediator pentru că procedura medierii era una mai puțin costisitoare, de mai scurtă durată decât cea judiciară.”, a declarat și avocatul Ana Antohe.
Mediatorii nu aveau nici înainte puterea de a desface o căsătorie însă mulţi dintre judecători se bazau pe deciziile lor. Alţii, nu le luau în considerare. Aşa că s-a ajuns la o practică neunitară, taxată într-un final de Curtea Supremă. În 2018, din cele peste 30 mii de cupluri care au divorţat, zece mii au ajuns în faţa instanţei.
