Femei din întreaga lume, celebre sau nu, ne-au îmbrăcat piesa vestimentară. Însă puţini sunt cei care ştiu ce muncă grea se duce în atelierele de croitorie.
În fiecare an, la 24 iunie este sărbătorită Ziua Universală a Iei, bluza tradițională românească fiind un simbol internațional al culturii române și o piesă emblematică a costumului popular național românesc.
În 2017, în întreaga țară sunt organizate numeroase expoziții și târguri tradiționale, având în centru ia, una dintre cele mai importante moșteniri naționale și culturale ale României. Între acestea amintim: Târgul "Haina Țărănească", organizat de Muzeul Național al Țăranului Român din București (23-25 iunie), a patra ediție a proiectului itinerant "Șezători în Țara Silvaniei" (Parcul Central Municipal Zalău), ''Sânzienele îmbracă Planeta în IE'' și ''Târgul Românașul'' manifestări organizate la Brașov (24-25 iunie), expoziția #IAaidoma la Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA din Sibiu (23 iunie), Sărbătoarea Iilor, ediția a XXXIII-a ediție, comuna Cezieni, județul Olt (25 iunie), expoziția ''Decor, eleganță, stil — cămașa femeiască tradițională de Mărgău" (23 iunie) ce are loc la Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca.
Și, la nivel internațional, ia românească va fi sărbătorită în mai multe orașe, între care Chișinău, Berlin, Budapesta, Londra, Madrid, Paris, Roma, Washington ș.a.
Costumul tradițional femeiesc este format din ie, poale, fotă, catrință sau maramă. Ia este bluza femeiască, confecționată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic și care se distinge, în funcție de regiune, atât prin motive cât și prin tehnicile de decorare, transmise de la o generație la alta, fapt care a conservat tradiția, bunul gust și unicitatea de la o generație la alta. Croiul iei, simplu, a fost același din cele mai vechi timpuri, fiind folosit și astăzi, potrivit volumului ''Cusături românești'' de Aurelia Doagă.
Ia arăta statutul femeii
Culorile folosite la broderie erau în două — trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru. La acestea se adăugau, după specificul zonelor, culori pastelate, fire metalice, flori, fluturi și mărgele. Iile cusute arătau, totodată, statutul femeii. Astfel, cele căsătorite și cele în vârstă purtau modele de croială modeste și culori mai temperate. Cele tinere își cuseau iile în culori vii pentru a atrage pețitori. Erau cusute ii pentru ceremonia nunții sau pentru zilele de sărbătoare, bogat împodobite, altele pentru horă, iar altele, cele mai simple, se regăseau în vestimentația zilnică. Motivele erau geometrice sau inspirate de natură.
De-a lungul timpului aceasta a suferit o serie de transformări, dar și-a păstrat în linii mari forma moștenită, simplă, funcțională. Astfel a dobândit unele particularități, mai ales în ornamentație, care au dus la stabilirea următoarelor tipuri de ii.
Ia cu altiță, încreț și râuri o întâlnim în Oltenia, Muntenia și Moldova. Se croiește din patru foi, fără nicio răscroială. Foile se încrețesc la gât cu ajutorul gulerului. Se caracterizează prin prezența constantă a unor câmpuri ornamentale: altița (porțiunea de broderie orizontală care acoperă umărul, cu o lățime de 10,5 cm), încrețul (o fâșie ornamentală dispusă transversal, lucrată în alb-crem, care urmează imediat după altiță), râurile sau rândurile (în număr de trei pornesc din încreț până jos la mână; acoperă drept sau în diagonală-Moldova, mâneca). Jos la mână, ia prezintă bantă sau mânecă largă. Ca puncte de cusătură se folosesc: cruci, tighele, punctul bătrânesc, brăduții (Argeș, Vlașca), butucul (Buzău, Rm. Sărat), punctul în ''scăriță pe dos'' (Olt, Vâlcea), brânelul, obinzeli etc. Ia cu altiță, încreț și râuri se poartă cu fotă, vâlnic, zăvelci, catrințe.
Sursa foto: bucuresti FM
Specifică Hunedoarei și Banatului este ia cu ''tablă'' — ornamentul principal — plasat pe toată mâneca, de la umăr până jos la ''fodor'' (volan). Ia nu are altiță. Tabla de Banat pornește de sus de pe umăr până deasupra cotului. Motivul ornamental este punctul geometric. Punctul specific Hunedoarei este ''ațește'', iar al Banatului, punctul ''nemțoanelor'' și ''tăietura'', notează volumul amintit mai sus. Cămașa de Hunedoara se poartă cu catrințe negre, iar cea de Banat cu catrință și ''opreg'' (bucată îngustă dreptunghiulară cu franjuri, așezată în spate).
Ia cu șire și umeraș este întâlnită în sudul Transilvaniei, respectiv în Sibiu, Orăștie, Valea Jiului, Făgăraș. Ornamentele în formă de șire care pornesc din umăr sunt acoperite transversal de o fâșie îngustă ornamentală, care acoperă umărul, denumită umeraș. Cămașa mai prezintă ornamentul numit ''ciocănele'', care este dispus vertical în formă de panglică, printre care sunt cusute motive florale și geometrice. Această ie se poartă cu două catrințe dreptunghiulare, așezate în față și în spate. În zona Făgărașului, de la brâu în jos, se poartă piesa roșie numită ''păstură'' (șorț).
Sursa foto: artizanescu.ro
Cămașa cu ''pui peste cot'' este întâlnită în zona Munților Apuseni, zonele Bistrița-Năsăud, Valea Gurghiului. Ornamentul principal ''puii peste cot'' se plasează peste cot, orizontal. Ca puncte de cusătură specifice se folosesc punctul peste fire, gurița păpușii. Ia se poartă cu catrințe specifice Transilvaniei.
Cămașa cu platcă se întâlnește în Maramureș și Bihor și al cărei croi se desprinde de tipul croiului amintit mai sus. Ea are o platcă mare, pătrată. Ornamentul principal este cel geometric, care se distribuie pe platcă. Punctele de cusătură specifice sunt punctele peste fire, zbârciog nemțesc, și o serie de tighele perfecte. Caracteristic cămășii de Oaș este și cromatica vie, ce a suferit influența costumului popoarelor vecine.
Cămașa pătrată la gât se abate de la croiul cămășii românești și o găsim în Maramureș. Ea se croiește din două foi (față și spate) și se răscroiește la gât în formă pătrată. Specifice sunt mânecile largi care se încrețesc la umăr și jos la mână cu crețuri de o mare valoare artistică. Ornamentarea cămășii se face cu motive simple, geometrice și florale. Ca puncte specifice de cusătură se folosesc punctul înaintea acului pe care se bazează crețurile, tăietura (ferești), nemțoanele. Cămașa se poartă cu cele două ''zadii'' așezate în spate, acestea fiind ornamentate cu dungi late în portocaliu, roșu, violet, pe fond negru.
Și reginele au purtat ie
De-a lungul timpului, finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiul pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.
Ia, sursă de inspirație pentru artiști de renume
Pe de altă parte, ia românească a atras atenția artiștilor, fiind imortalizată de pictorul francez Henri Matisse în mai multe tablouri, unul dintre ele — ''La blouse roumaine'' (1940) — fiind expus la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris. Un alt pictor român de origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal, a imortalizat-o pe Maria Rosetti, în ''România revoluționară'', purtând atât ie, cât și năframă. Ia românească apare și în tablourile semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiață ș.a.
Ia românească, sursă de inspirație pentru marile case de modă
Ia românească a fost și este, în continuare, sursă de inspirație pentru creația vestimentară a unor celebri designeri precum Yves Saint Laurent, care a creat, în 1981, o întreagă colecție intitulată ''La blouse roumaine'', urmat Jean Paul Gaultier, Kenzo sau Tom Ford, care a reinterpretat ia din zona Sibiu, cu broderii negre specifice zonei, și care a apărut în numărul american al revistei ''Vogue'', în martie 2012, purtată de cântăreața Adele. Printre designerii români care s-au inspirat din portul tradițional românesc se numără Adrian Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Ingrid Vlasov ș.a.
Sursa: Agerpres
Weekendul începe cu veşti bune pentru fecioare, dar nu și pentru restul zodiilor! Sâmbăta aceasta aduce multe supărări ș... Cutremur cu magnitudinea de 4,2 grade pe scara Richter în județul Buzău, sâmbătă dimineața...
