In lunile aprilie si mai 2006, la doi ani de la recensamantul celor morti ( 186 la numar ) pe Everest, a fost organizata o campanie de cucerire a varfului in care au fost implicati 17 membri ai unei echipe de productie a unui spectaculos documentar. Alaturi de ei s-au aflat 11 cataratori, printre care si Mark Inglis. Ghid le-a fost Russel Brice din Noua Zeelanda, acesta avand 25 de ani experienta pe munte.
Totul este strabatut de tensiune maxima atunci cand te afli la un pas de a fi invins de hipotermie, ger, edeme cerebrale si infarct, numai ca, la sfarsitul povestii, spiritul combativ al cataratorilor triumfa asupra colosului naturii. Incepand cu jumatatea veacului trecut nu mai putin de 2.238 de persoane au incercat sa urce Everestul, dintre care doar 1.148 au finalizat. Printre acestia s-a numarat si neozeelandezul Mark Inglis, un alpinist amator. In varsta de 47 de ani, ajutat de proteze ortopedice, acesta a reusit performanta de a cuceri mult ravnitul varf.
Barbatul are in spate o poveste cutremuratoare, plina de curaj, daruinta pentru munte si dorinta de a merge mai departe fara a-si plange de mila pentru ce s-a intamplat. Si-a pierdut ambele picioare in anul 1982 intr-un accident din timpul unei escaladari a muntelui Cook (cel mai inalt din Noua Zeelanda), cand a cazut intr-o pestera de gheata unde a ramas blocat timp de doua saptamani. Astfel, din cauza conditiilor extreme, picioarele i-au degerat si au trebuit amputate de la genunchi in jos. Asta nu l-a descurajat, ci a facut din el un foarte bun instructor de ski, obtinand chiar si o medalie de argint la Jocurile Paralimpice de la Sydney 2000.
Povestea acestui destin incredibil nu se termina, insa, aici. Nici macar cele auzite de la cei care au urcat colosul de 8.848 de metri nu l-au speriat: oamenii care mor pe Everest raman acolo, pentru ca aducerea lor jos reprezinta un mare risc pentru catarator. De sus se pot observa cu usurinta vaile presarate de cadavre conservate de temperaturile foarte scazute. In plus, exista si o zona a mortii in care este deosebit de dificila supravietuirea. Temperaturile pot atinge niveluri atat de mici incat rezultatul pot fi degeraturi ale oricarei parti a corpului expuse la aer. Asta ca sa nu mai vorbim de vanturile extrem de puternice sau despre presiunea atmosferica ( in aer exista doar o treime din oxigenul disponibil la nivelul marii).
S-a luptat cu muntele 40 de zile!
40 de zile a avut Inglis de infruntat ostilitatile muntelui, aerul rarefiat, gerul, vantul puternic, dar mai ales, lipsa celor doua picioare. Desi a avut proteze ortopedice din fibra de carbon, special create pentru astfel de escaladari, nu a fost de ajuns. Una dintre ele s-a rupt in momentul in care el ajunsese la pragul de 6.400 de metri. Asta l-a obligat pe Mark sa o puna la loc din fragmentele pe care le avea, in ciuda riscurilor de a-si vatama ceea ce mai ramasese din picioarele lui.
Nimic nu mai conta in afara de ceea ce isi propusese. “Curerirea Everestului a fost un vis pe care il aveam de mic copil, vis pe care l-am crezut spulberat in 1982 cand mi-au fost taiate picioarele. Pe 15 mai 2006, visul s-a transformat in realitate, devenind primul om fara picioare care a ajuns pana in varf. A fost o experienta de neuitat, a meritat tot efortul”, a explicat barbatul.
Sotia lui Inglis a povestit ca in momentul in care a ajuns sus, Mark a telefonat si “a avut timp sa spuna doar <
CITESTE SI:
Cum s-a cucerit VARFUL?
Povestea primilor OAMENI pe Everest!
Cine l-a numit EVEREST pe...Everest?
60 de ani de la cucerirea EVERESTULUI! Cine este "Chomolungma?"... Sa mai si zambim: Cele mai tari glume aparute dupa sarbatoarea stelistilor! Cine s-a urcat pe masina, in lipsa lui Gigi?...
