Uzbeca Oksana Şuşovitina va disputa în această vară, la Tokyo, cea de-a opta Olimpiadă din cariera sa şi va îmbunătăţi astfel recordul stabilit în urmă cu patru ani, când a devenit cea mai vârstnică gimnastă participantă la Jocuri, informează AFP, citat de Agerpres.
"Iubesc gimnastica şi mi-am spus: de ce să nu mă antrenez şi să concurez cât timp încă mai pot?", a declarat sportiva într-un interviu acordat AFP la Taşkent, capitala Uzbekistanului, adăugând: "Dacă m-aş opri, cred că aş regreta enorm".
Chiar dacă are în continuare gustul pentru competiţie, Şuşovitina asigură, însă, că a promis familiei sale, care reprezintă "cea mai puternică motivaţie" a sa, că Jocurile Olimpice de la Tokyo (24 iulie-9 august) vor fi "ultimele" din cariera sa.
Născută pe 19 iunie 1975 la Buhara, Oksana Şuşovitina a făcut primii paşi în gimnastică în fosta Uniune Sovietică, însă debutul său la Jocuri s-a produs sub culorile Echipei Unificate a fostelor republici sovietice, în 1992 la Barcelona, într-un moment în care URSS se afla în plină descompunere.
La Barcelona, ea a câştigat aurul în concursul general pe echipe, însă gimnasta uzbecă a fost nevoită să aştepte 16 ani (patru olimpiade) pentru a cucerit o medalie olimpică la individual. Acesta lucru s-a produs în 2008, la Beijing, sub culorile Germaniei, ţară căreia i s-a alăturat în 2002, pentru a-i permite fiului său Alişer să se trateze de leucemie.
Prezenţa sa la Rio, în 2016, a transformat-o în prima gimnastă participantă la şapte ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice. Cele mai frumoase amintiri le are, însă, de la ediţia 2008, unde a împărţit podiumul cu două sportive din China şi Coreea de Sud, cu zece ani mai tinere decât ea, însă cel mai important lucru l-a reprezentat vindecarea fiului său.
"Atunci când m-am întors de la Jocuri, doctorul mi-a spus că fiul meu este vindecat. Cred că pentru o mamă este o veste pe care nu o poate egala nicio medalie", a rememorat gimnasta.
Olimpiada de la Tokyo va fi a cincea pe care Oksana Şuşovitina o va disputa sub culorile Uzbekistanului, o ţară cu 33 milioane de locuitori, unde notorietatea sa este atât de mare încât a fost editat şi un timbru cu efigia sa.
La Centrul de gimnastică al Republicii Uzbekistan, unde se antrenează în prezent, medalia olimpică cucerită de Şuşovitina reprezintă şi o sursă de inspiraţie pentru tinerele gimnaste.
Soţul ei, Bahodir Kurbanov, el însuşi fost sportiv de nivel înalt, a reprezentat Uzbekistanul la lupte greco-romane la Jocurile din 1996 şi 2000. El şi-a pus cariera sa între paranteze pentru a se ocupa de fiul lor, atunci când acesta a fost bolnav.
"Nu am prevăzut patru Olimpiade, ca să nu mai vorbesc de opt, însă ea ne face mândri pe toţi", a spus zâmbind Kurbanov, în modestul lor apartament de la periferia capitalei Taşkent.
După Jocurile de la Tokyo, Şuşovitina intenţionează să deschidă o academie de gimnastică la Taşkent, pentru a ajuta astfel tânăra generaţie. Un alt obiectiv îl reprezintă lansarea unui "spectacol de teatru de gimnastică", pentru popularizarea sportului său în Uzbekistan, unde luptele şi boxul rămân cele mai populare discipline.
