Live acumAcces Direct
Prime Time 20:00Film: Printesa indaratnica (SUA 2001)

Pe cine mai interesează? Azi s-a tipărit ”Catehismul Luteran”, prima carte în limba română

Pe 16 iulie 1544, conform unor înscrisuri oficiale, la Sibiu, scriitorul Filip Moldoveanu tipărește ”Catehismul Luteran”, prima carte tipărită vreodată în limba română. Din păcate, nu s-a păstrat până în zilele noastre, variantele oficiale pierzându-se într-un incendiu. Cu toate acestea, Timotei Cipariu a apucat să vadă unul dintre exemplare

La Sibiu s-a tipărit, în 1544, ”Catehismul luteran”, prima lucrare în limba română

La 1855, Timotei Cipariu, erudit român transilvănean, o minte luminată, revoluționar pașoptist, membru fondator al Academiei Române, omul care a creat, la noi, filologia modernă, scrie ”Analecte literare”. La pagina cu numărul XIX, vorbește despre o ”Învățătură creștinească”, apărută la ”Sibiiu”, undeva pe la 1546. Afirmă că a putut vedea lucrarea - ”un exemplar defectuos, un catehims mic, fără început și fără sfârșit” - în biblioteca Mănăstirii Blaj. E conștient de importanța volumului, despre care scrisese, cu opt ani înainte, în ”Organul luminării”, în articolul cu titlul ”Care e cartea cea mai veche românească?”

Și, da, avea dreptate! ”Catehismul Luteran” (cunoscut, uneori, drept ”Catehismul românesc” sau ”Catehismul de la Sibiu”) este cea prima tipăritură în limba român, numai că Cipariu se înșelase cu doi ani: lucrarea apăruse în 1544!

La 1544, Gheorghe Martinuzzi, călugăr catolic, episcop de Oradea, cel care avea să dea ordin pentru construirea Cetății Gherla, este Guvernatorul Transilvaniei. La Sibiu există o tipografie, dar și un scriitor român, Filip Moldoveanul. Câțiva studenți de acolo, care se întorseseră de ceva vreme din teritoriile nemțești, unde studiaseră, aduc cu ei reformele protestante începute de Martin Luther, pastor și doctor în teologie. Filip - în afara faptului că era traducător, dar și un caligraf de excepție - prinsese arta tiparniței și a gravării de la maestrul Lucas Trapoldner. La 1543, Universitatea Săsească din Sibiu (organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni, constituit la ordinul lui Matei Corvin, la 1486, fără nicio legătură cu noțiunea de învățământ superior) decide ca toți cetățenii aflați în cele șapte Scaune ale Sibiului (Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sighișoara, Nocrich, Cincu și Rupea) să deprindă ”noua credință”: ”toți câți n-au primit cuvântul lui Dumnezeu în noua formă să fie îndemnați frățește a-l adopta”. Mai mult, ales jude al Sibiului în 1543, Peter (Petru) Haller (autorul bastionului), întâiul primar al urbei, are grijă ca tineretul ”să citească catechismul”.

Pentru că lucrarea orginală nu s-a păstrat, cunoaștem textele apărute aici sub diferite variante

Așa apare ”Catehismul Luteran” sau ”Catehismul românesc”. Data de naștere este 16 iulie 1544 (din 1521 vorbim despre primul document redactat pe limba noastră, ”Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung”), pentru că de atunci se păstrează, în Arhiva Națională din Sibiu, o chitanță, prin care tipograful era plătit special pentru că realizase opera: ”ex voluntate dominorum dati sunt M. Philippo Pictori pro impresione catechismi valachici bibale fl.2”, adică o simbrie de doi florini pentru deranj (”În aceeași zi, după hotărârea domnilor, membrii sfatului orășenesc s-au dat magistrului Filip Pictor pentru tipărirea catehismului românesc bacșiș 2 florini”). Peste doi ani, parohul din Bistrița Ardealului, Adalbert Wurmloch, confirmă tipăritura: ”S-a tradus Catehismul în limba română și s-a tipărit la Sibiu, cu litere sârbești, care seamănă cu cele grecești. Mulți dintre preoți au îmbrățișat această carte, socotind-o sfântă, alții însă o disprețuiesc”. Tot Wurmloch vine cu o explicație interesantă: ”Se află în Transilvania un popor pe care-i numim valahi, ei citesc Evanghelia și epistolele lui Pavel nu în limba lor, ci într-o limbă străină, pe care o numesc sârbească. Această limbă n-o înțeleg cei neînvățați, decât dacă le-o traduce preotul lor”. Concret, sfinții părinți citeau cărțile tipărite cu caractere slavone, apoi ”traduceau” pentru români. Traducerea s-a făcut, probabil, după ediția cea mică a Catehismului lui Luther, retipărit în Transilvania de Johannes Honterus, învățat umanist sas, pe la 1548.

Cel mai vechi document în Limba Română! Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung!

Unii cercetători afirmă că locul de tipărire nu ar fi Sibiul (cu toate că aici exista o tiparniță încă de la 1530), ci Târgoviștea. Alții consideră că Filip Moldoveanul ar fi realizat lucrarea la porunca domnitorului din Țara Românească, Radu Paisie, fost călugăr și stareț la Mănăstirea Curtea de Argeș, ales de către boieri, om cu îngrijire față de cele bisericești.

Variantele originale ale lucrării s-au pierdut într-un incendiu, dar existența unor copii efectuate după tipăritura din 1544 a fost semnalată, pe la 1870, în Arhivele Academiei Ungurești din Budapesta. Spre sfârșitul vieții sale (1887), Timotei Cipariu a încercat să revadă una dintre aceste variante, dar, în zadar. Se păstrează, în schimb, ediția a doua, cea de la Brașov, revăzută și adăugită la 1559.

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro